Serioase/triste despre caldare
Rezultate pentru caldare în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Cât mă privește, zău, nimic nu-mi este mai plăcut,
Decât cu animale să discut.
Ei, spuneți-mi, afurisite animale,
Ce mestecați acolo în căldare?
catren de Goethe din piesa de teatru Faust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zoologie sau poezii despre animale
De ziua ta
Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A așezat Pământul
Și Soarele pe cer,
Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoței și-n trilul
De aripi și mister;
Cu aur pe cosițe
S-aduci zorii în casă
Și bolților de stele
Doi ochi, ți-a dat, de vis,
În sâni ți-a pus bobițe
Cu iz de tămâioasă
Și cămp de viorele
Pe ii din paradis;
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre rai
Viziune geologică
Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt.
Un pas, și-apoi abrupt - tărâmul celălalt.
O amintire stranie și fără de-ntreruperi
îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi.
O amintire grea apasă. Ca din alte ere,
spre care sângele și astăzi mult se cere.
Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva,
mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era.
Și stam, printre liane, sub ecvatorul căldurii
pândit de șerpi, de flori și de lemurii.
Iar trupul meu, ah numai trup în umedul văzduh
pândit era, prelung, de propriul său duh,
ca de-un străin. Și slobod foarte, încă neluat
în stăpânire era lutul diafan și lăudat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre viziune
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre prezent
- poezii despre munți
- poezii despre lut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Jonathan Houghton
Se-aude croncănitul ciorii
Și trilul ezitant al sturzului.
Se-aude bătaia unei tălăngi în depărtare
Și vocea plugarului de pe dealul lui Shipley.
Pădurea de dincolo de livadă stă nemișcată
În aerul încremenit al verii;
Și de-a lungul drumului chicotește o căruță
Încărcată cu porumb, îndreptându-se spre Atterburry.
Și un bătrân a adormit la umbra unui copac,
Și o bătrână trece de partea cealaltă a drumului,
Venind dinspre livadă cu o căldare de mure.
Și un băiat stă tolănit pe iarbă
Lângă picioarele bătrânului,
Și urmărește plutirea norilor pe cer,
Și-i este dor, și-i este dor, și-i este dor
De ceva, dar nu știe de ce anume:
De bărbăție, de viață, de lumea largă!
Au trecut apoi treizeci de ani,
Iar băiatul s-a întors, uzat de viață, înapoi
Și livada nu mai era acolo,
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bătrânețe, poezii despre ciori, poezii despre țărani, poezii despre voce, poezii despre vară, poezii despre trecut sau poezii despre somn
În peșteră trăiau niște oameni uriași carii aveau numai câte un ochi în frunte. Ceru foc de la dânșii, dar ei, în loc de foc, puseră mâna pe dânsul și-l legară. După aceea așezară și un cazan pe foc cu apă și se găteau să-l fiarbă ca să-l mănânce. Dară tocmai când era să-l arunce în căldare, un zgomot se auzi nu departe de peștera aceea, toți ieșiră, și lăsară pe un bătrân de ai lor ca să facă astă treabă. Cum se văzu viteazul nostru singur numai cu unchiașul, îi puse gând rău. Unchiașul îl dezlegă ca să-l bage în cazan, dară voinicul îndată puse mâna pe un tăciune și-l azvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, și apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cârc! îi puse o piedică și-i făcu vânt în cazan. Luă focul după care venise, o apucă la sănătoasa, și scăpă cu față curată. Ajungând la Zorilă, îi dete drumul. După aceea o tuli la fugă și fugi până ce ajunse la Miazănoapte, o dezlegă și pe dânsa, și apoi se duse și la Murgilă pe care îl trimise să-și vază de treabă. Când ajunse la tovarășii săi, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încă a se arăta albul zilei, atât de lungă fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, și așa avu timp destul să colinde după focul care îi trebuia.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre speologie, citate despre foc, citate despre bătrânețe, citate despre vânt, citate despre stomatologie, citate despre obstacole, citate despre noapte sau citate despre mâncare
Autorul și hoțul
În întunericul lăcașului de umbre,
În tartarul cumplit
Unde de grozăvii trist sufletu-ți se umple
Și unde merge omul de fapte osândit,
Sosiră totodată
La aspra judecată
Un hoț răutățit,
În sânge încruntat
Care au și murit,
Pe viață spânzurat,
Și un autor vestit,
Puternic în condei,
Care au dezvelit
Mult slobode idei,
Ce-ntocmai ca Sirene*
Era la glas duios,
Dar, potrivit cu ele,
Și mult primejdios.
Orânduielile la iad sunt cu grăbire,
Nu este ca la noi zadară prelungire
[...] Citește tot
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre foc, poezii despre iad, poezii despre bine și rău, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric sau poezii despre început