cadru

Vis rotund

motto:

"noi suntem visătorii de vise
rătăcind pe malul singurătăţii
aşezaţi lângă pârâuri secate
pierduţi de lume şi uitaţi de ea"
(Arthur O'Shaughnessy)

tu vii mereu să-mi amesteci culorile
pe pânza mare
imaculată

sunt spectatorul 1453
al propriei vieţi
3
4
7 D
şi ar trebui să ronţăi cuminte
popcorn
ca toţi ceilalţi imbecili

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz din manuscris (12 iulie 2010)
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în alb şi negru

#alb

ceaţa a făcut ravagii pe teritoriile noastre sunt rochii de mireasă pe care le-am purtat în fiecare zi am închis ochii şi în loc de întuneric am văzut vulpi polare lingându-mi mâinile zăpada a curs ca o apă dar nu era zăpadă nu erau lacrimi nu era cerul vărsând ploaia eram eu ascultând de dorinţele mele imaculate eram eu cea mai bună fată care a uitat violenţele din copilărie
am înnodat toate aceste amintiri am făcut un fular alb şi am zâmbit în faţa aparatului de filmat cât de mult am putut

apoi a curs filmul alb, cadru cu cadru până la sfârşit

#negru

rochiile de mireasă sunt acum negre le-am purtat în fiecare zi în care a murit cineva le-am purtat toată viaţa mă întreb de ce frunzele sunt negre ca şi cum ar fi suportat o operaţie am înotat într-o apă mâloasă neagră nu am reuşit să ies la suprafaţă
noaptea mă îndrăgostesc de linişte dar e o linişte neagră şi sunt tot eu ascultând-o sparg o veioză ca întunericul să rămână deplin sunt tot eu cu toate rochiile de mireasă negre înfăşurată ca o mumie soarele s-a dezlănţuit peste camera mea soarele negru la care ne închinăm când nu se mai vede lumina

apoi a curs un film negru, cadru cu cadru, până la sfârşit.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile mele...

În ziua în care am învăţat să respir
ochii mei inocenţi
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfăşat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veşmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoţei şi-n ciripitul
unor mici vietăţi
în nuanţe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru

[...] Citeşte tot

poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dup-acerbe lupte-n epigramă,
Într-un cadru foarte viguros,
Estimate de un juriu riguros,
Nu fac din,, partea" mea o dramă:

Între concurenţi cu... droaia,
La primul Festival Naţional,
Am luat doar,, Premiul special
Al oraşului STREHAIA".

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vipera...

Ah! din nou durere...
Şi lacrimi... ce cădere...
Ce rău mă doare, tot mai tare,
Acelaşi cadru fără soare...

Ce crudă-i viaţa.
Câte lacrimi pot vărsa...
Ce trist e versul, ce scurt e mersul...
Ce crudă-i soarta... vipera...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adagiu

În coloane timpurii
aşteptam
să ne iasă
pasenţa
după acele
concepţii erudite
pasenţa însă intra
şi ieşea din cadru
după cum voiau
muşchii ei
ca o dronă
inadecvată la mediu
zveltă şi incisivă
acest model
de pasenţă
poate inspira
versuri inedite
cu tentă onirică
în totală armonie.

poezie de David Boia (29 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadru

Sunt coridoare unde memoria
îşi păstrează arcaşii
întârzâind nefiresc
între file de răsfâţ şi lumină.

Cu fiecare gest, creionăm clipa
în care singurătatea
va tăinui lacrima
în dulce biruinţă.

Mereu ne strigăm pe nume
şi răbdători învăţăm echilibristica
pe puntea unde fac maraton
sentimentele.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (19 iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întrebare

mă întreb dacă cineva vreodată
într-un cadru luxativ şi profetic
mă va invita să recit din poemele mele
sper
să nu având în vederile periferice
o spaimă flexibilă faţă
de vocea mea prea puţin educată
sper
la o soartă mai bună să mă arunce
privirea cu ochi preţios: ca şi cum
nu aş fi foarte foarte vizibil

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trend

Visul din start
Un trend în vogă
Ca un tren accelerat
Provoacă mai multe
Stări de veghe
Dedublate pe interior
În cadru intim
Unde numai o persoană
Poate avea acces
Căci sunt forme delirante
Dezvăluiri imaginare
Incursiuni pe marginea
Tatonărilor incerte
La limita dintre
Ficţiune şi speranţă
Dispuse aleatoriu
În spaţii aparente.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extensii

Limita transcendenţei
Poate fi pretutindeni
Limita erorilor
Se extinde permanent
Limita de caracter
Pare că nici nu există

Proiectele de aici
Cu alură sacramentală
Sunt greu de găsit

Noi suntem implementaţi
Pe termen scurt
În regim de urgenţă

Alerta ne străbate adesea
Suntem mereu vulnerabili
În raport cu raţiunea

La marginea experienţei

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (22 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!