butoiul

Paharul şi butoiul cu vin

Te-nşeli crezând că dacă bei cu paharul mic,
N-o să goleşti butoiul, iubitul meu amic.
Tu asta ţine minte, când bei cu înfocare:
Paharul mic goleşte chiar şi butoiul mare.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues

În zori, "La Butoiul cu Spermă",
Stau singur, beau whisky şi plâng.
În van carabina eternă
Mi-atârnă, de-argint, la oblânc.

Pianul mecanic mai cântă
Un bleno-tango. Eu scuip rar
În propriu-mi pahar. Tu eşti sfântă
În pozele din buzunar.

Din spleen, cu o quintă royală,
I-am ras pe amigos de bani
Şi-apoi i-am ucis. Tu eşti goală
În pat de o sută de ani

Sub pături şi-n braţe c-o pernă
Respiri tot mai clar, mai adânc.
În zori, "La Butoiul cu Spermă",
Stau singur, beau whisky şi plâng...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are ultimul cuvânt

Iar m-am spovedit la cramă
iarăşi m-a-ntrebat butoiul
hei n-auzi cum te mai cheamă
îţi zic totul dar dă-mi ţoiul

Iarăşi m-a-ntrebat butoiul
cum de n-am greşit cărarea
cum să-ţi zic aşa-i războiul
ceru-aduce duce marea

Cum de n-am greşit cărarea
hei auzi dulce mă cheamă
demonul sau apărarea
paradis pierdut reclamă

Însă eu reclam şi-n gând
să mai curgă înc-un rând

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (septembrie 2000)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

visează urât
butoiul cu vin golit -
noapte de coşmar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tata nu ştia că nucul
a învăţat să fumeze
nici că veveriţele
au iarba fiarelor şi mereu desfac
uşa de la pivniţă
de aceea au buzele roşii
iar butoiul din ce în ce sună
a ecou
.
tata ştia că învăţ
pentru ca să dau la facultate

săpa un petic de deal
şi iar săpa
ţărâna-i părea că ascunde viitorul meu
.
de mulţi ani am îngropat sapa aceea
să nu afle tata c-a murit

şi că dealul

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sfâşiind ideile
treci pragul încăperii
stăpânite de aerul mucegăit
de visurile tablourilor
înrămate cândva.
Mâinile dibace
ale tatălui necunoscut
ţi-au lăsat moştenire
scândurile din pivniţă.
Lângă butoiul cu cep răsucit,
de-atâtea dorinţe bete,
încurajezi un suflet
să treacă
peste adolescenţă.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diogene

Acest atenian de faimă, din vechime,
Ce căuta un om cu felinarul
Dispreţuia măririle şi harul,
Şi regilor vorbea de la-nălţime.

Lângă cetate îşi avea hambarul
Şi casă şi nevastă, slugărime...
Pe semeni judecându-i cu asprime
Puterilor îşi cunoştea hotarul.

Venise fără niciun dar pe lume
Dar jinduia un nume, un renume
Şi-atuncea, iată zdrenţele viclene.

Mânca vârtos bucate de tot soiul
Apoi pleca, rostogolind butoiul:
— Mă duc în târg să fac pe Diogene!

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pe măsurate

Dragă, de s-ar măsura
Cu un instrument, ceva,

Dragostea ce arde-n tine,
Deci în inimioara ta

Pentru cel ce te adoră
Ca pe contul doldora,

Speriat ca şoricelul
Că din nou îl vei lăsa

Şi pastile antistresuri
Cu butoiul va lua,

Instrumentu-acela super
Imediat l-aş cumpăra,

Ca să ştiu, întâi de toate,
Câte zile va dura.

[...] Citeşte tot

poezie de Florian Abel din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri blestemate

se poartă tatuaje şi pantalonii rupţi
e isterie-n ţară zgomot pentru nimic
poporul e condus de zeii corupţi
suferă tot neamul cu mare cu mic.

vântul printre frunze şuieră bezmetic
cerul răstoarnă peste noi şuvoaie
politica-i o curvă de ordin luetic
pământul este împânzit de noroaie.

în lăcaşe mizere se-aud fluierături
lumea aşteaptă minuni să se întâmple
indiferenţa crasă creşte pe arături
sărăcia că tristeţea zvâcneşte în tâmple.

în butoiul cu probleme mustesc înjurături
catedrala neamului cu rugăciuni se umple.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasmă căzută din stele

Norii călătoresc sub crucea omului ucis
În scena unde beţivii de stele intră în vis,
Desenând trandafirii iubitei cu ea supusă-n spini,
Miresme otrăvite se golesc în ochi de străini.

Groparii sapă la butoiul plin cu arome stilate,
Trupul rămâne, sufletul o ia într-o parte
Şi priveşte cum norii prind stele în plasele lor,
Sunt licuri dulci ce cad în spuza tuturor.

Învinovăţesc scena ce se scurge în ploaie
Ca o pasăre trecută în boabe de grâu, în păstaie
De zorea ce urcă spre lună prin braţele mele,
Degetele s-aprind de mireasma căzută din stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!