burta

parvenit

Parvenitul

E-un tip fălos ce nu se pierde
Şi-i pare viaţa mult prea scurtă;
Îl strigă unii "burtă verde",
Dar câţi nu-l mângâie pe burtă?

definiţie epigramatică de Dimitrie Jega din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

autoamăgire

Autoamăgirea înseamnă să-ţi strângi burta când te sui pe cântar.

definiţie de Paul Sweeney
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

kilogram

Kilogramul

E-al cântarelor temei;
Personificare scurtă:
Tip cu priză la femei...
Şi la şolduri, şi la burtă.

definiţie epigramatică de Ioan Fârte din Revista Spinul (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

indiferenţă

Indiferenţa este o atitudine de burtă plină si de creier spălat!

definiţie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

pernă

Pernele sunt ficatul sufletului nostru. Pentru că ne culcăm, serile, adormind cu gândurile noastre-n frunte, aşa cum ne culcăm cu mâncarea-n burtă. Sufletul fermentează gândurile, generându-ne visele.

definiţie de Doina Postolachi în romanul Un secret în Los Angeles (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ (vezi şi Terra)

Pământul este un pepene verde, care deja s-a copt şi i-a crăpat scoarţa, iar din burta lui a ţâşnit apa, formând mările, oceanele lumii şi separând continentele, astfel ca oamenii diverselor popoare să aibă unde pescui şi face baie şi să nu trăiască toţi grămadă, ci să se vadă mai răruţ, că-i mai drăguţ.

definiţie de Mihai Cucereavii (14 februarie 2014)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toţi bărbaţii şi femeile doar nişte actori:
Au intrările şi ieşirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viaţă,
Actele lui fiind cele şapte vârste. Copil mai întâi,
Scânceşte şi varsă în braţele doicii.
Apoi şcolar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Şi faţa proaspătă dimineaţa, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la şcoală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele nişte balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiţie pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar şi în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptuşită de claponi din cei buni
Cu ochii severi şi barba tunsă domneşte,
Plin de zicale înţelepte şi pilde moderne;
Astfel îşi joacă rolul. Cea de-a şasea vârstă se schimbă
În nişte nădragi slăbănogi şi papuci,

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!