balta

Nenumărata stea

Nenumărata mea
Stea căzătoare,
De unde te ştiu eu,
Pe tine, oare?

Căci eu nu privesc,
Bolta cea înaltă....
A, da! Te cunosc
Dintr-o mică baltă...

Am zărit, în apă,
Pentru o clipită,
Strălucirea-ţi caldă,
Nemaipomenită...

Apoi, din zminteală,
Cred că am călcat
Neatent, iar balta
S-a întulburat...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape stângaci

uneori
pierd sensul cuvintelor
şi mă înec
în propria mea baltă de sânge
ştii ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieţii mele
în care cred şi mă închin
la umbra unei troiţe
născută din mâl

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balta

Abia după ce murise
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-şi refacă viaţa.

Dar unde? Când? Si mai ales cine?
Că acum nici nu mai ştia bine
Ce este? Cum este
Şi mai ales de ce să-şi mai refacă.
Şi ce? Când? Unde?
Şi iarăşi sâsâitoarea viespe: cine
Cine să-si refacâ. Şi ce?

Se repetă şi-a zis într-un târziu,
S-o lăsăm baltă.

(Balta era de altfel plină de el,
- Intrat de trei zile în circuit
Trestii gânditoare - aiurau -
Broaşte, mâl bolborosind în adânc, peştişori cât unghia

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uitau păuni în baltă

În preascârbita cetate a poeziei
Si-au infipt penele in fundul trufiei
Şi-au început cu păunul filosofiei
Să-şi toarne în cap fumul preamăreţiei

Şi strânşi in cloacă lângă o baltă
Stau şi încearcă să-şi sculpteze
Din noroi de interese şi chermeze
Scormonind pentru o tribună înaltă

Unde să-şi prezinte-n fanfaronadă
Neghiobia şi prostia-n care se scaldă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei răţuşte

Lângă baltă trei răţuşte
Stau la picnic, la răcoare
Şi mănâncă-ncet găluşte
Trei la număr - fiecare.

Mac-mac-mac, faceţi-mi loc
Chiar aici pe baltă,
Vreau cu peştii să mă joc
Uite, ce frumos ei saltă!

Iar pe cap noi pălărioare
Falnice purtăm -
Să ne apere de soare
Şi mai mult să ne jucăm.

Apoi, când am obosit,
Tot la umbră stăm
Somnul dulce a sosit
Noapte bună, noi visăm!

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietricele colorate

dar azi mi-ai desenat o baltă
pe asfaltul de primăvară
nici o emoţie nu pare mai veritabilă

nimic deosebit
pe aici a trecut multă apă
şi trece
la fel
mai mult sau mai puţin stilizată

semne
de baltă

memoria nu obligă nu cere conturul
niciunei linii concrete sau
cochet neregulate

în care să te arunci
abandonându-te
să arunci

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Las baltă toată poezia,
Că mâine o să fiu bogat.
Să vină alţii la-ncercat.
Zău, care îmi va fi Sosia?

E-o treabă bună! Martori sunt
Hoinarele lungi escapade
Când mâzgăleam şontâc balade
Prin nopţi târzii, dus craina-n vânt.

A lunii limpezi străluciri
Loveau în punţi înşelătoare
Şi undele scăldau uşoare
Parisul – vesel cimitir.

Las baltă fericirea toată
Şi tinerilor lira-n dar!
Să-mi moşteniţi delirul-har,
Eu voi doar punga ce desfată.

poezie de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuditas nuditatum

Dezbracă-te şi lasă-ţi baltă
şi cerul frumoaso şi pământul
să fie dragostea mai-naltă
din versul meu hai ia-ţi avântul

Dincolo-i tăcerea aici cuvântul
o prăpastie-i iubirea-ţi zic
ajungi în rai doar părăsindu-l
să-mi arzi în braţe înc-un pic

O speranţă-i iubirea-ţi zic
poemul flacăra mai-naltă
ce arde totul nu iartă nimic
dezbracă-te în versuri lasă baltă

Şi cerul frumoaso şi pământul
ajungi în rai doar inventându-l

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca o flacără se înalţă

De când tăcerea mă înalţă
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
şi îngerii pe boltă mă imită

Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
şi cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază

Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă

Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la piaţă

Din caratele prostiei
trăiesc domnilor o mie
şi-altă mie o susţine
pe meleagurile române

Ei se fac zău că nu văd
cum duc ţara la prăpăd
ziua în amiaza mare
trec ţara peste hotare

Bogatul ce pui de drac
fură doar de la sărac
n-are nici măcar o pâine
îl fură de azi pe mâine

Cinstit vai nevoie mare
este doar cine nu are
şi cică nu mai munceşte
c-are balta încă peşte

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (28 decembrie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!