aurora boreală

Întrebări

Când Vei transforma în cruce o spirală
Şi în cuie - aurora boreală
Poate-atunci voi înţelege cu sfială
Cât de mântuirea e fatală
Ce înseamnă
Dragoste de Ţara
Îmbibată-n ură cordială
Ce înseamnă Prutul şi Siretul
Ce-şi duc apele spre Marea mea cu-ncetul
Ce ascunde-n sinea sa Carpatul
De ce Dunărea-i mai largă decât latul
Şi de ce Bujeacul e o stepă
Pe când eu de mic ştiam că-i o planetă
Şi de ce se spune -... pân' la Tisa
Toată muscalimea plânsu-mi-sa
Şi de ce românii pretutindeni
Spun că orice zi la ei e de-arminden?!

Doamne, când vei transformă o cruce în spirală
Răstignindu-mă pe ea

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce-i iubirea, mamă

Ce dulce-i iubirea, mamă,
Când la pieptul tău mă strângi.
Mă simt ca o primăvară
Când obrajii mi-i atingi.

Din vreme imemorială
Tu ai fost divinizată.
Ca aurora boreală,
Rămâi mama mult visată.

poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Amurg însetat, bea apă şi plânge!
Cheamă-ţi cocorii tomnateci apoi...
N-ai teamă, curând veni-vom şi noi
Când cercul de foc se va strânge!

Amurg ireal, irizat în cerneală
Fâşii violete şi verzi vor pieri...
Din negrele aripi cocorii târzii
Vor bate, căutând aurora boreală.

poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor parnasian

Lumini calde, culori reci
Orizontul cade la zenit
Şi simiţi cum toate te-nconjuară
Universul, largul, totul
Strigă: "aurora boreală"

Pădurea câinilor din prejurare
Te trezeşti în convulsi ameţit
Cântul mistic al brădeţilor
Creşte anxietatea ce-ţi tremură
Culorile dalbe nesfârşite
Fug toate în depărtare.

Fug toate în depărtare
Cântul se aude tot mai repede
Câinii aleargă tot mai des
Tu stai plăpând ca pruncul
Aicea uitat in şes
La lumina pală a morţii
Nevăzute...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi atunci...

Din "Grupul Local" fac şi eu parte
Mi-am creat propria Galaxie
Din miliarde de suspine
Adunate într-un cântec de jale.
De trist ce sunt mi-am pierdut sateliţii
Inelele toate, aurora boreală,
Doar străvechi amintiri mai rotesc
Pe orbite din ce în ce mai joase
Încât inevitabil se vor prăbuşi
Pe uscatul meu, pe marea mea
Şi să vezi atunci
Beznă existenţială!

poezie de Mihail Mataringa (6 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O minune

Îţi amintesc iubire
Mâna tu mi-ai dat
Era o zi de fericire
Era real nu am visat

În primăvara caldă
Toana târzie -a vieţii
Un cântec de baladă
Ne arată calea sorţi

O stea ce ne iubeşte
Coboară -n asfinţit
Somnul ni-l înveleşte
Cu şal luminat sfinţit

Ca un ultimul sărut
Adierea să ne cunune
În noapte ce-ai apărut
Nu pleca fă o minune

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie târziu

rum&coke să-ţi suflu-n gură
să-ţi răvăşesc
insectele interioare
jazz&ganja să
mi te cos
sub aurora boreală
păşeşte atent
nu vrei
să declanşezi
nimic
o să te doară
am acoperit
cu dragostea noastră
gura
unei vrăjitoare
noiembrie târziu
mesteacănul din curte
pare-un schelet lucios
în razele de soare
pe

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul Aurorii Boreale

Rostogoleşte-ţi gândul peste mine,
Cu forţa pasiunii mă-nfierbântă
Şi caută fiorul a-mi menţine,
Să afli cum lumina-n raze cântă!

Azi spectrul ei spre tine se lărgeşte.
O vezi în preafrumoasa-i despletire?
Când Aurora Boreală creşte,
Văzduhul nu-ndrăzneşte să respire,

Iar glasul ei se-aude-n depărtare!
Tot cerul e vrăjit de-a sa prezenţă,
Dar privilegiul doar un ochi îl are
De-a fi cu ochiul ei în convergenţă.

Priveşte-o! Pentru tine se arată
Cât timp pupila mea e dilatată.

sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare alfabet

Pereţii nopţilor sunt tapetaţi
cu insomnii, fantasme purtând
giulgiul brodat cu fir de tăcere
aurită şi festonat cu-nţelepciune,
căci timpul trece, dar nu iartă.
Singurătatea, o noapte polară,
s-a călugărit sub veşmânt alb,
doar aurora boreală străluceşte
spectaculos, pe cerul nocturn,
luminând întinderea aşteptărilor.
Totuşi, singurătatea are ceva sfânt,
mă-mpresoară cu vocea divinităţii,
nu mai simt frigul ţinuturilor polare,
chiar dacă viscolu-mprăştie zăpada
peste mugurii întregului alfabet...
Din acea iarnă mă ninge cu emoţii,
de jos în sus, şi se aştern poezie!

poezie de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Te-am căutat ca pasărea rănită,
Lovită de furtuni fără-apărare
Ce plânge-n zbor în noapte rătăcită
Cerşind lumină, cuib şi îndurare.

Te-am căutat cu inima – epavă,
Un cord ucis de- atâta neiubire
Transplantul să mi-l faci fară zăbavă
Şi-artere noi să-mi pui spre fericire.

Te-am căutat prin frunza ruginie
Cu sufletul mereu o rece toamnă,
Răscolitoare, în veşnică- agonie
Să-mi las durerile din el ca vamă.

Te-am căutat cu patimă şi sete
Printre zăpezi celeste neumblate
Şirag să-mi pui la gât de amulete,
Hlamidă de speranţe atârnate.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (12 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!