arcan magician

Gogyohka

bătrânul magician
a făcut farmece
bobocul verde a înflorit
în mâna femeii
iar petalele cântau

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrel trist

Se sparg corbii-n haina mea de plumb,
cu nori de plumb şi fum şi sare.
Magnetizate, abia curg razele solare
peste carnea putrezită de plumb.

Pattern bacovian,
geam de staniol.
Plouă în cuptor
grame de formol
şi metan.

Anestezie peste Sistemul Solar
ce-şi lasă plăgile pe Terra
şi fălcile pe schela
minţii creierului uman.

Sar cristale în gât de pelican
cu cerul gurii înnorat,
cu cerul gurii însetat
de constelaţia marelui arcan.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi

dacă aş fi vrăjitor
te-aş face să mă iubeşti

dacă aş fi magician
te-aş hipnotiza
să te pot săruta

dacă aş fi soare
te-aş încălzi doar pe tine

dacă aş fi o boabă de strugure
te-aş lăsa să mă striveşti
în dinţii tăi mici

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant şi sublim

S-ar putea să ne pierdem
În necuprinsul, legiferat de zei,
Şi să dansăm ca doi necunoscuţi, aleşi,
Sosiţi la Balul Sublimului magnific.

Printre flori cu rouă de cleştar,
Să pierd pantoful alb,
Şi tu, cu sclipire de magician,
Să-mi chemi inima printre miile de stele,
Ce licăresc în înaltul cerului, deghizat şi-nveşnicit.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

de sărbători ai dat de toate
colinde şi brazi împodobiţi
bucuratu-i-ai şi pe smintiţi
eu singur în singurătate

de aceea aş avea un dor
acuma la început de an
o clipă să fiu magician
şi moşule apoi să mor

nu nu-mi trebuie mantre prostii
să fac elixiruri alifii
ori să-i joc pe ceilalţi în aţe
îţi cer când iubire voi rosti
şi din cer ori în iad de ar fi
să-mi cadă fericită-n braţe

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă

Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
– curbată semilună –
se plimbă neobosit,
ferind steluţele cu trup plăpând,
de vârful său ascuţit.

Delicata făptură
poleită cu aur
împodobeşte cerul nopţii
cu minunea puţină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.

Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
– magician neîntrecut –
Doamna nopţii, eliberată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

Intre noi sunt decenii şi culte,
Kilometrii sunt ce ne despart,
"INTERZIS" pe drum apar multe,
FINIŞ strigă, dar tu vrei iar START.

Noaptea canti la pian pentru suflet,
Pentru tine, pentru a fi ca atunci,
Când în codru dai viata la urlet,
Când în bratele lui te arunci...

"INTERZIS" pe drum apar multe,
Dar as vrea sa fiu magician,
Să-ţi fur corpul din aşternute,
Şi la el sa cant, ca la pian...

poezie de Vladimir Gutan
Adăugat de Vladimir Gutan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţe ludice

ca un fachir cuprins de fantezie
fac salturi mortale printre cercuri de foc
calc pe cioburi de vise nutresc o frenezie
cu freamătul lăuntric să nu mă sufoc.

scot din jobenul negru albi porumbei
m-au învăţat cei zborul şi înălţarea
pe cerul libertăţii stăpânit de zei
simbolurile păcii descreţesc chemarea.

mă las hipnotizată de un magician
mă duce-n încăperea cu zeci de oglinzi
în fundal aud acorduri de muzician
ca să estompeze tristeţi de suferinzi.

timpul mă transfigurează e estetician
lacrimi de fericire curg din ochii blânzi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai un fel al tău

Tu ai un fel al tău de-a fi
faci cumva şi prinzi clipa-ntre gene
şi raza serii o-mbraci în căprui
punând în mine nostalgia unei toamne întregi,

Tu ai un fel cuminte de a ispiti
când îţi muşti buza de jos a întrebare
tâşnesc sângerii flăcările asfinţitului
şi-n mine se revarsă lava aşteptărilor,

Tu ai un fel nonşalant de-a rosti necuvinte
când îmi îmbraci ziua cu adevăruri necoapte
apoi ca un magician întinzi mâna cu iubire în joacă
şi mă laşi cu umbra ce ţi-o strâng în braţe până în zori....

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!