apasa

Chiar dacă e bun Dumnezeu şi te iartă, păcatul rămâne şi apasă, apasă şi nu vrea să te ierte!

citat clasic din romanul Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare ceva şi nu ştiu ce...

Mă doare ceva şi nu ştiu ce,
mă apăsă cu apăsarea de pământ şi de cer,
cu mâinile mă agăţ de noapte şi ger,
sperând să-mi revin din apăsarea de fier

Mă înconvoaie gândul să pot să înţeleg
mersul de lucruri ce se pierd în eter
Definiţia vieţii rămane mister,
chinuiala zilei, la fel, pe care n-o cer

Mă doare ceva şi nu ştiu ce,
mă apasă pe frunte, mă apasă pe piept,
noaptea şi ea mă apasă încet,
cu tot ce-a trecut şi pe care-l regret

Mă apasă zorii pe pleoape şi ochi,
salt pleoape încet să văd umbre de plopi,
lumina ferestrei pătrunsă în casă,
eu la fereastră apăsat de albeaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caia de şoaptă

Mă ucizi incet cu clasă
De mine dacă-ţi pasă!
Apasă tare apasă
Căci iarba mi-e casă

Balta băutură aleasă
Omătul imbrăcăminte
Noroiul încăltăminte!
Şi caia a ta şoaptă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND VIAŢA GREA VREODATĂ SUFLETU-ŢI APASĂ (Rubayat)
Când viaţa grea vreodată, sufletu-ţi apasă,
Să te-ngrijeşti ca hrana ta s-o ai pe masă,
Gândeştete că sunt puţini în lumea asta
Cei cărora de suferinţa ta le pasă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DACĂ ALE SENECTUŢII PIETRE PE SPINAREA TA APASĂ
Dacă ale senectuţii pietre pe spinarea ta apasă,
Luptă-te acerb cu ele şi nu mai sta claustru-n casă,
Iar gândirea ţine-o creativă şi-n deplină libertate
Şi eteric spirtul spre zările înalte-n zbor îl lasă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsetul mamei

Afară plouă şi e frig,
Durerea mă apasă,
Demult prin sat eu n-am mai fost,
Soarta nu mă lasă.

Ochii mei din nou îi şterg,
Pe perina cea udă,
Sunt singură şi tot aştept,
Copiii ca să-mi vină.

Adorm plângând şi îi visez
Că au venit acasă,
Dar lacrimile m-au trezit,
Durerea mă apasă.

Cu greu mă-mbrac şi ies în prag,
Afară-i tot mai rece,
Luminile se sting prin sat,
Dorul, nu mai trece.

poezie de Stelian Daniel (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii nasc pe front

soţii lor spală geamuri
leagănă păpuşi barbie
mulg orologiilor laptele direct covăsit
mai dau cu aspiratorul uneori
prin aspiraţiile globale
soţiile-soldat
antrenate în tabere speciale şi înrolate
duc greul luptelor, apasă ctrl alt delete
pe ştirea că sunt frumoase
ele rămân însărcinate prin ordin de la statul major
brusc apasă enter ţinta atinsă inamicul răpus
oglinda

viitorul se-nspăimântă: unde naiba o să vin!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de bibliotecă

Toate cărţile sunt acasă

eroii stau cuminţi în raft

şi singurătatea mai apasă

şi câteodată firele de praf

Eroii stau cuminţi în raft

toate aventurile-s la colţ

învelite iată în cearceaf

stele mă izbesc de bolţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (octombrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!