ana

Ană, Ană

Ană, Ană, ţipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor şi eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îţi vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul şi pruncul meu,
Plânge zidul şi te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă -mă, Ană (Ana din Balada Meşterului Manole)

Iartă-mă, Ană, că te-am zidit
Într-un zid care a fost de Dumnezeu părăsit,
Iartă-mă, Ană, că ţi-am acoperit sânul nu cu sărutări,
Dar cu piatră albă de granit!
Iartă-mă, Ană, că te-am părăsit,
Ca pe un lucru de nimic
Într-un loc de diavol sfinţit.
Iartă-mă, Ană, dacă mă poţi ierta,
Că nu am zidit în zid şi inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (25 iulie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi uit numele

Ană, Ană, cine-mi spuse
Că iubirea te răpuse?!
Peste noapte şi natură
Regăsesc altă făptură,
Străină de-acum, şaradă
Imitând vechea baladă.

Ană, Ană, cine vrea
Să-mi ia de pe sufle, grea,
Piatra dragostei - Nirvană,
Cu frumoasa, dulcea Ană?

Mi-au zburat spre stânci vultanii,
Foşnesc pe imaş castanii.
... Şi aşa până-n târziu
Să uit numele-ţi, de-l ştiu!

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu era închis, era deţinut politic şi nu aş fi putut publica cu numele meu. Atunci am trimis la o revistă două poezii semnate Ana Blandiana. Blandiana era satul mamei şi Ana este rima la Blandiana. M-am jucat inventând un nume foarte sonor.

citat din Ana Blandiana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-nei Ana Cosac (sufleur)

Dacă lipseam, în locul meu
Juca sufleuza noastră Ana!
Şi nu mă pedepsea prea rău
Doar cu o sticlă... de Havana.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana lu' Gheorghe

Ştie satul tot că Ana,
Îşi cam tăbăceşte blana,
Cu bărbaţii toţi din sat...
Numai Gheorghe n-a aflat!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anei

(In memoriam - Ana Podaru)

Unde ai plecat, în stele, Ană?
Vreo lumină te-a călăuzit?
Care înger suie în icoană
Chipul tău de flori înzăpezit?

Cine ţi-a şters fruntea de sudoare?
Părul cine ţi l-a pieptănat
De miroase în văzduh a mare
Şi a codru gata de iernat?

Fii o Duminică în Univers!
Să se-adune ca la nuntă-n strană
Cocori şi cai, şi fluturii din vers,
Şi clopoţeii râsului tău, Ană!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diviziei prizonierilor români din U.R.S.S. realizată de Ana Pauker: Tudor Vladimirescu - Debreţin

Din falnic vânător de munte,
Ana mi te-a făcut Pandur -
Întâi ţi-a-nfipt o stea în frunte
Şi-apoi un debreţin... în tur.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana lui Manole

Ana lui Manole - acest Iisus feminin al românilor.

definiţie aforistică de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorile foamei

Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin porneşte-n goană!

De mai am poftă de ceva,
Pământ şi pietre aş mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh şi fier, cărbuni şi stânci!

Foame-a mea, te du şi paşte,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaşte
Volbura, pe plai!

Mâncaţi
Pietrele sparte de vreun nevoiaş,
Şi lespezile din vreun vechi lăcaş,
Şi bolovanii - de la Potop rămaşi -
Pâini aşternute-n văile golaşe!

Foame, e văzduhul negru parcă;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!