amicul

Amicul: Când ai cunoscut-o pe nevastă-ta?
Căsătoritul: La trei luni după nuntă, din nefericire.

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cox: (către pacienta enervantă) OK, gândeşte-te la cât de puţină răbdare am ca la, ştiu şi eu, virginitatea ta. Ai crezut mereu că o să fie acolo până în noaptea aia din primul an când erai puţin deprimată şi amicul tău Kevin, care vrea doar să fiţi prieteni, ei bine, a apărut din senin cu o copie din "Trăieşte clipa" şi patru sticle de Bartels & Jaymes şi gata, a dispărut pentru totdeauna ca şi răbdarea mea acum.

replică din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sylvia: Da, am nevoie de un baby-sitter. Am nevoie de o persoană care să nu ceară mulţi bani şi care să nu fie dusă.
Joan: Te ajut eu. Şi nu sunt dusă.
Sylvia: Copilul meu, Rocky, e un puşti grozav. De cele mai multe ori se distrează singur. Şi chiar nu eşti dusă?
Joan: Nu, sunt... sunt complet normală. Poţi să-l întrebi pe amicul meu. (Amândouă se întorc spre Adam, care se dă cu capul de geam.). De fapt, poate ar trebui să mă crezi pe cuvânt.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: Până acum ne-am lovit de tot felul de obstacole, dar am vorbit ieri cu amicul meu, Earl, de la depozitul de maşini confiscate.
Troy: Ce-mi place mai mult? Că tu ai un amic pe care îl cheamă Earl sau că lucrează la un depozit de maşini confiscate?
Veronica Mars: Cred că ambele. Încă nu a fost găsită motocicleta ta. Însă îţi poate găsi o fostă dubiţă hippie la un preţ foarte bun.
Troy: Am să-l rog pe tata să se ocupe de asta când se întoarce. Poate asta îi va lua gândul de la a-şi încărca arma.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama: Tu chiar vrei să rămâi singură? Nu vezi că toate fetele sunt în competiţie pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauţi să fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea să mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui să mă iubească pentru forţa din interiorul meu, de a sta la margine, şi totuşi, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Şi mie îmi pare rău pentru faţa pe care o am. Nu mă pot abţine să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, aşa funcţionează toţi bărbaţii, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede aşa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate aşteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc să fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă să te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Aşteaptă măcar să ajung la cauză, să împlinesc profeţia, şi o să pot fi domnişoara cu altă faţă. Vedem noi cine râde la sfârşit, eu şi amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie să elaborez ca să distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată să fii să nu realizezi că monstrul mă ţine captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Şi ştiu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îţi prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru că aici nu mai poţi ascunde cine eşti cu adevărat. Aici, poate, o să îţi auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru că, aici, toţi îmi văd capul ascuţit, când el de fapt e rotund. Numai şi numai pentru că ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Şi nu am altă şansă decât să trec prin Pădurea Interzisă, să îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poţi supravieţui. O să rămâi cel puţin fără picioare...
Fiica: Nu şi dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... şi un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde ştii tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este că se pune la bătaie toată viaţa mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, ştii bine ce ai păţit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniţă bună, o ştiu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecţia Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aş călca în mijlocul morţii, tot aş fi în siguranţă. Nu crezi că merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât să te protejez. Iartă-mă pentru tot ce n-am putut înţelege.
Fiica: Vei înţelege, la sfârşit...

replici din Scufiţa Verde, scenariu de Ana-Maria Gondoş
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!