alfred este irascibil?

Regret de inimă... albastră

Mă uit la Regele Mihai cu sfiiciune;
E ca o filă rară de istorie reală,
Un adevăr gigant de-nţelepciune
La ţara ce mi-o pierd... Ce-i tot mai goală!...

E ca şi mine, răsărit într-o ţărână
Şi pustiit de tot, de drepturi, frânt;
Cu tact se pronunţând s-oprească mână
De uzurpatori, de hoţi de-al meu pământ!!!

E-o foaie scrisă, manuscris; el ştie ieri!...
Şi mi-e vândut falsificat, neverosimil,
Acoperit de graffitti de noi boieri
Ce cred că arta-i mâzgălit... de irascibil?!?

Îmi era singurul drept crez, curaj,
Că lumea va fi iar aici ca o poveste...
Şi n-am prieteni, timpu-n avantaj
Să-l am iar Rege... Să spun; "Ţara, un Regat îmi este!"!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maud: A Monodrama (extras)

Ea a intrat în cimititul satului
Şi-a stat lângă-un stâlp, îngenunchiată;
Un înger veghind o urnă
Plângea deasupra ei - sculptat în piatră.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Peste dealuri şi departe,
Dincolo de al zării hat,
Peste zi şi peste noapte,
Ea pretudindeni l-a urmat.

poezie de Alfred Tennyson din Poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând linia

Cântec de moarte

Va fi–n amurg, luceafărul pe cer,
Şi-un glas mă va chema din depărtare.
Nu se va-auzi suspin pe debarcader
Când velele voi ridica pentru plecarea mare.

poezie de Alfred Tennyson din Demeter şi alte poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia chibritului

Sunt un tip cam irascibil.
Mă aprind tare uşor
Şi pot deveni teribil
În mâna copiilor.
Port în mine o putere
Ce, ţinută sub control,
E o binecuvântare
În folosul tuturor.
Focul ce vă încălzeşte
Şi v-ajută să gătiţi,
Iarna el vă ocroteşte,
Îngheţaţi să nu muriţi.

Sunt un băţ cu gămălie.
Dragi copii, atât vă spun:
Cât mă ţineţi în cutie,
Eu vă sunt prieten bun!
Dacă m-aprindeţi în joacă,
M-aruncaţi la întâmplare,
Flacăra-mi poate să facă

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău

Trandafirul a vegheat întrega noapte
De dragul tău, ştiind ce mi-ai promis, vezi bine;
Crinii au vorbit de chipul tau în şoapte
Şi-au tot oftat aştepând zorii şi pe tine.

poezie de Alfred Tennyson din Maud: O monodramă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finis coronat opus

1.
Înving cei care ştiu să se schimbe,
spune profesorul, el îşi este părinte,
el îşi este-nceputul, ca şi sfârşitul
propriilor îndoieli, stingeţi chibritul,
se roagă hârca din fundul peşterii,
în urma noastră vin meşterii,
aranjează, decopertează, poleiesc
tot ce e mucegai, scris diavolesc,
sunt într-o stare minunată,
strigă profesorul sub bolta renovată,
durerea s-a ascuns, aproape că nu mai este,
o adevărată beţie a puterii celeste,
astfel vorbim, încheiem procese verbale
sub fiecare din cele patru portale,
profesorul căzuse de mult de la înălţime,
era dus pe targă prin mulţime
2.
Da, nu era, oh, nu era accesibil,
nu discuta, el gândea, contempla,

[...] Citeşte tot

poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător la drumul mare

Cheamă-mă sub lumina lunii,
Aşteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ţine calea.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe luptătorul mort acasă i-au adus

Mort, pe luptător mort acasă i-au adus –
Ea n-a leşinat, nici n-a ţipat plângând;
Prietenele care-o vegheau au spus:
"Trebuie să plângă – ori va muri curând."

poezie de Alfred Tennyson din Prinţesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul

Strânge piatra piscului în gheare-încovoiate,
Aproape de soare, pe tărâmuri izolate;
Învăluit de tot azurul lumii, stă – singur şi aparte.

Sub aripile lui marea ridată se târâie pe brânci,
Din înălţimi veghează zarea şi văile adânci
Şi ca un fulger cade-n din cer, din vârf de stânci.

poezie de Alfred Tennyson,1809 –1892, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!