alessandra david neel

Emoţii

O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme

Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.

Suntem noi doi,
Atât de apropiaţi si totuşi atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul şi Apusul
Soarele şi Luna,
Iunie şi Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenţi

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento

Nu mângâia chipul brăzdat de răni!
Căci nu vei reuşi să-l vindeci după ce te-ai străduit să-l distrugi.
Nu sădi flori pe ruina unui suflet înecat în apele durerii!
Căci se vor ofili înainte de vreme.
Nu aduce alinare după ce ai cauzat suferinţă!
Căci actele tale vor fi de prisos.
Nu ascunde nedreptăţile în urma promisiunilor!
Căci, la urmă, vor ieşi din ascunzătoare.
Nu judeca nicicând!
Căci şi tu ai greşelile tale.
Nu renunţa la ce ai în suflet şi nu te preface într-o maşinărie care nu simte!
Căci e lumea plină de 'mese amorfe'.
Nu învenina o inimă pură!
Căci vei distruge singura şansă de a-i salva pe cei năpăstuiţi
Şi te vei confrunta cu un adevărat dezastru!

poezie de Alessandra Spătariu (7 iunie 2017)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Lanţurile încă zornăie..
Ce cântec straniu si neomenesc!
E trist că te-ai legat cu ele pe viaţă.
E încă şi mai trist că te-ai retras în colivia ta,
Un adăpost sigur dar deprimant.
De ce nu ieşi, acum, la suprafaţă, Ca să spui ceva?!
De ce ignori orice gând care îndrăzneşte să te-aduca la simţire?!
Îţi înlături visele si-ti reprimi dorinţele...
Îţi spui mereu c-ar trebui să taci.
Că sunetele rănesc,
Că în întuneric nu vorbeşte nimeni
Dar în întuneric nu e nimeni să te-asculte..
Cei ce se fac auziţi,
Au ceva de spus.
Cei ce-şi ridică vocea,
O fac pentru a se auzi pe ei înşişi.
Tu nu te pierde printre cei ce vorbesc deşi nu au nimic de transmis.
Căci cuvintele lor sunt goale, seci si reci.
Militează pentru o schimbare!
Căci avem nevoie de-o salvare.

poezie de Alessandra Spătariu (10 septembrie 2017)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Nu mi-am dorit delicateţea florilor de mai,
Nu mi-am dorit argint desprins din catifeaua înstelată
Nu mi-am dorit nici roua dimineţii preacurată
Ci mi-am dorit să simt că trăiesc măcar o dată.

Am vrut să confecţionez vise dintr-o mare bucată de NIMIC,
Să făuresc gânduri din stele,
Să fac din lemn o porţiune de nisip
Şi să permit vântului să-mi pătrundă în piele.

Am aşteptat atât de mult măcar o clipă de beţie.
O clipă-n care să văd culoarea vieţii
Dar am realizat că viaţa n-are o culoare anume.
Tu poţi găsi în mare, cheia fericirii,
O poţi găsi în nisip,
O poţi găsi în pământ,
Îţi poţi crea propria nuanţă făcând abstracţie de celelalte culori.
Abia atunci vei fi capabil să culegi aur din Soare,
Să te joci cu vântul,
Să redirecţionezi gândul.

poezie de Alessandra Spătariu (4 mai 2016)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

În aer plutesc aromele trecutului,
Se înalţă precum nălucile şi se descompun în colţurile cele mai îndepărtate ale mezosferei.
E frig aici si doare!
E întuneric şi prin beznă se rătăcesc vise si speranţe, se pierd amintiri, se scufundă dorinţe.
Avem nevoie de discul unde sunt ţinute captive fragmente din trecutul nostru, urme din povestea noastră;
Pasaje cu prinţi si prinţese,
Cu duci si ducese,
Cu regi si regine,
Cu seri de iulie pierdute în ceaţă,
Cu speranţe deşarte, risipite pe viaţă,
Avem nevoie de serile lui Mai în care îţi spuneam să mai stai,
Avem nevoie de zilele lui august când soarele ne încânta simţurile şi ne încuraja la reverie.
Îmi lipsesc dantelele care-mi acopereau trupul nins de trecerea timpului.
Îţi lipsesc memoriile scrise-n nisip si argilă proaspătă si şterse pe neaşteptate.
Ne lipsesc toate clipele.. absolut tot!
Viaţa e nesăţioasă şi avem o foame teribilă,
Avem nevoie de tot si în acelaşi timp, de nimic,
Avem nevoie de noi!

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

David şi Templul

Din îndurare, Dumnezeu a dat
Lui David, planul Templului din ceruri,
Ca Solomon să-I facă un palat,
Iar David doar să strângă giuvaeruri.
La fel şi astăzi, Domnul hotărăşte
Prin cel mai mic să facă lucruri mari.
Deci, nu vă supăraţi când El voieşte
Să fiţi doar salahori şi nu zidari.

Căci celor mai smeriţi, le-a pus deoparte
Răsplată mare, sus, lângă Cristos,
Pe când celor slăviţi de guri deşarte
Le-ajunge "înălţarea" cea de jos

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru David

Mă supăr tare şi-l desfid
Şi chiar îl sudui de toţi sfinţii,
Pe-acela care,-n noaptea minţii,
Îi stă în cale lui David...

E lung pământul şi arid,
Din ce în ce-s mai scumpi arginţii,
De viaţă tragem cu toţi dinţii
Şi mai schimbăm câte-un partid.

Însă, oricât de grea mi-e viaţa
Şi-oricât mi-e traiul de acid,
Când vine, Doamne, dimineaţa,

Şi-mi văd nepotul, pe David,
Din cale-mi fuge, iute, ceaţa,
Şi-s mai bunic, şi-s mai... valid!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

David şi Ionatan

Mai dulce decât dragostea Micalei
Care cinstea, în taină, terafimi,
Iubirea unui prinţ ieşi în cale-i,
Lui David cel sortit spre înălţimi.
Da, Ionatan şi-a scos chiar şi mantia,
Punând-o peste cel ales de Cer.
Un legământ zidi prietenia
În falnic monument de caracter.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

David şi Goliat

N-au îndrăznit vitejii să condamne
Pe-acest obraznic munte – Goliat,
Dar eu, din râvnă pentru Tine, Doamne,
Cu-o piatră din pârâu l-am răsturnat.
Se cântă până astăzi eroismul
Lui David, adversarul celor răi.
Dar cine-şi biruieşte gigantismul?
Doboară Doamne pe vrăjmaşii Tăi.

Invidia, luceafărul arzând,
Căzut din cer, găsise loc în rege.
Nici harpele de aur, suspinând,
N-o mai puteau îngenunchea sub Lege.

Pe David, acest duh l-a urmărit,
Căci el purta în sine pe Messía.
Pribeag înfometat şi hăituit,
El a sfinţit cu psalmii lui pustia.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om deştept
e circumspect
un om inteligent
e intransigent.

catren de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!