aerul imbata

M-aş îmbăta de ziua mea

M-aş îmbăta de ziua mea,
Mi-aş îmbăta singurătatea
Şi soarele l-aş îmbăta,
Mi-aş face criţă puritatea

Şi-aş tăvăli-o nopţi la rând
În spume dense de şampanii,
Cu îngeri beţi colaborând,
Să-i facem dragostei campanii.

M-aş îmbăta, dar n-am amici,
Niciunul nu-i să bea cu mine!
Doar muşuroiul de furnici
Şi-un roi de viespi sau de albine?!

Nici diferenţe nu mai fac
În tot ce mişcă, tot ce zboară,
Aghesmuită vreau să zac
Să-mi cârâie la cap o cioară.

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Amariei din Arena cu fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O idee genială, o temă care marchează limita dintre dorinţă şi realitatea crudă.Oriunde ar duce versul, amărăciunea dezastrului contemporan tronează, [...] | Citeşte tot comentariul

Vântul şi fracul

Privit-am peste cer
Cum Soarele se răsfaţă,
În oglinda sufletului său,
Alintând apele şi aerul...
Se lasă invitat
De păsările cu frac,
Ce au pornit dansul
În ritualul rândunicilor albastre...
Valsând aerul,
Aerul valsând vântul.
Cerul lovea cu binecuvântari
Şi Soarele alerga Lumina sa,
În valsul privirilor
Şi în dansul stelelor,
Ce în fiecare noapte
Invită Luna şi milioane de suflete
Să danseze dansul fericirii,
Ce curge în ritm de muzică,
Peste păsările cu frac
Ce valsează aerul...

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul, Tremurătorul

Aerul, tremurătorul, copilul, clarul,
în azurii pînze ne înfăşoară...
În caleaşca trasă de fluturii săi
a venit de cu seară.

Noaptea întreagă a lunecat,
pe vioara divină, arcuşul divin.
Opreşte-te! Stai! Asupră-ne stai iară şi iar,
cer adamantin!

Dimineaţa e ceva, nu ştiu ce, fragil,
o amiază faunescă, aceasta e darul.
În mii de magii, de culori, se-ntrecea
aerul, tremurătorul, copilul, clarul...

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia verii

(soţului meu, cu iubire)

melodios se plimbă secundele prin mine
pe aripi de vânt plutesc ca o chemare
doruri adie-n suflet şi îmi pare bine
că unul frenetic mă transportă la mare.

alunec spre tine iubite să mă vezi
ca aerul de vară cald şi mângâietor
în irişi am soare, miresme din livezi
tristeţea ta mă cheamă-n ajutor.

să nu te temi iubite voi fi mereu cu ţine
conjur şi universul să se comprime-n noi
eu te simt în sânge cu mângâieri caline
karma fericirii se împarte la doi.

iubirea mă îmbată cu aromele-i fine
cu senzualitatea săruturilor moi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul se face piatră

Aerul se face piatră în jurul meu
am nevoie de blestemul
ochilor tăi
să mă îngropi în el
să nu mai văd florile încremenite
intense spre mine

poezie de Ion Şerban Drincea din Mirarea fructului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor

Ies numai noaptea
cand teiul e in floare.
Ma strecor plutind usoara
sunt ca o aripa ce lin coboara
dintr-un vis.

E linistea ce vibreaza in jur,
ma-nvaluie tandru aerul pur
iar teiul se scutura lin
si ma imbata.

O noapte adanca ma-nfasoara,
ma-nalta-n sus de subtioara.
Ating cu mana galaxii,
te chem cu mine ca sa vii
sa ne iubim.

Acum te-nalti si tu grabit,
ti-aduci aminte c-am vorbit
ca noaptea teiul e fecund,

[...] Citeşte tot

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui cuptor de altădat‘

Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.

Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpiţat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...

În căminul copilăriei, cum şi-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii şi totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştia bunicul cine-i Eminescu

Din Eminescu, recita şi,, bunu",
,, Luceafărul", la crâşmă când se îmbăta,
Rugându-l în genunchi pe unde apuca,
O rază, să îi lumineze drumu'.

Pe stradă îl privea, ades, străinu'
,, Mai am un singur dor" pe buze-i fremăta,
Din Eminescu recita şi,, bunu"
,, Luceafărul", la crâşmă când se îmbăta.

Din plopii fără soţ, îi cerea, unu'
Deajuns ca să se rezeme când şchiopăta
Şi pentru,, buna",, floare-albastră" sâmbăta
Să-l ierte când o făcea pe nebunul...

Din Eminescu, recita şi,, bunul"!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contur curbat

Durerea când e lacrimă sub geană
şi se prelinge pe umăr de obraz
o frumuseţe stranie înfloreşte-n priviri,

de se vor strînge mănunchi de lumini
fără să-şi numere razele.

Aromele trupului tău îmbată
piersicile zemoase sub piele şi puf
frăgezind culori calde de nufăr
într-un contur curbat cu linii subţiri,

cuvintele devin gesturi sublimate
la răspântia înţelegerii faptelor,
metamorfoze ale transformării gândului,
alipirea dragostei de conţinut
prin împerecherea factorilor opuşi.

Cât să mai poţi intui când totul devine ascuns,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul a plecat

aerul a plecat nerăbdător să te întâlnească.
tu eşti dincolo de pereţi
unde soarele bate într-o altfel de iarbă,
luna a scăpat secretul printre neguri şi umbre.

răsfoiesc ziua de azi cu imagini refuzate ieri,
din luciri fugare orizontul descreşte neauzit.
nu va fi nicio topire pe orbita mie hărăzită.

aripi de linişti vor stiliza aerul roşiatic
plecat printre fisuri de visare.
ochiul frunzei va încerca liniştea desfrunzirii.
mă aud în secunda furată timpului
pe drumul paralel, într-un dialog cu mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!