adevaruri ascunse

Dexter: Cel mai dificil lucru în realizarea unui puzzle este să descoperi că sunt piese lipsă. S-a întors şi a lăsat doar un mesaj în urmă: vino să mă găseşti, şi eu o voi face. Nu există secrete în viaţă, ci doar adevăruri ascunse, care se găsesc în spatele aparenţelor.

replici din filmul serial Dexter
Adăugat de Stefania-Ana Chermăneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Toate lucrurile au o limită! Nu putem să ne minţim mereu cititorii!
Nina: Dar cititorilor le plac la nebunie minciunile. Scrie tu numai adevăruri în gazeta ta! Să vezi cum se va prăbuşi tirajul...
Mişu: Încetează! Vreau o ştire mare de pagina întâi. Ştire verificată. Senzaţională, dar veridică...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neguţător arab mi-a spus odată că dintre toate vieţuitoarele, calul îl simte cel mai bine pe om. Dacă e viteaz sau fricos, bun sau hain sau dacă umblă cu gânduri ascunse.

replică din filmul artistic Mircea, scenariu de Titus Popovici (1989)
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Dumnezeu a murit, Maestre...
Poetul (ironic): Serios? Vrei să spui că în cetatea binelui au rămas doar diavolii, cu goliciunile lor ascunse în steaguri?
Adam: Dacă Dumnezeu există, de ce nu se exprimă?
Poetul: Ţi-e foame de minuni, necredinciosule! Aştepţi miracole! Descumpănit, în erezia ta, vrei semne...
Adam: Aştept un gest mântuitor, de la cel hăruit să mântuiască...
Poetul: Dar harul sfânt e peste tot! Dacă vrei să-l vezi pe Dumnezeu, închide ochii şi deschide-ţi larg sufletul...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Nina! Te rog să încetezi! Acum nu e momentul... Trebuie să sun tipografia...
Nina (îl imită): Acum nu e momentul! Acum nu e momentul! (Apăsat.) Ticălosule! Aşa spui de patru săptămâni...
Mişu: Nu se poate aici! E plin de microfoane ascunse...
Nina (îl prinde de mijloc): Ia să văd eu unde ţi-ai ascuns tu microfonul!
Mişu: (în defensivă): Nina! Nu! Te implor...
Nina (autoritară): Ba da! Nunc et hinc!
Mişu: Poftim?
Nina: Aici şi acum! De ce nu înveţi latina?
Mişu: Ce să fac eu cu limba latină?
Nina: La cât eşti tu de potent, ţi-ar prinde bine o limbă moartă...
Mişu (panicat): Limbile străine mă lasă rece! Pe mine mă preocupă patologia socială...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: De ce nu am mers cu maşina?
Pacey: Pentru că, Potter, tatălui meu îi place să îşi folosească propria maşină din când în când.
Joey: Deci îmi pun în pericol viitorul chiulind ca să stau la coadă la poştă şi apoi să mă târăsc pe pustiuri cărând un pachet stupid?
Pacey: Of, Doamne Dumnezeule! Te-ai gândit vreodată câtă energie hormonală iroseşti cu aceste remarci usturătoare şi cu zeflemeauau asta? Viaţa ta ar fi mult mai productivă dacă ai acţiona.
Joey: Cum anume? Omor prin prudenţă?
Pacey: Ce-ai zice să faci autostopul?
Joey: Da? Şi ce altceva? Poate să-mi ridic cât mai sus fusta, să mă mişc lasciv pentru un camionagiu înfierbântat? Fă tu asta, broască râioasă sexistă ce eşti!
Pacey: Nu sunt un sexist, ci un pragmatic. Bine? Ai văzut vreodată "Aventura e sigură"!? Filmul acela descrie cu eleganţă unul dintre cele mai simple adevăruri ale vieţii: o femeie ce stă la marginea drumului, chiar şi una cu o privire încruntată mai tot timpul ca tine, are mai multe şanse să oprească o maşină decât un tip.
Joey: Din moment ce sunt singura cu un deget mare opozabil, cred că e la latitudinea mea să-l folosesc.
Pacey (când o maşină se apropie): Şi iată şi ocazia ta. (Sare în spatele unor tufişuri. Joey face cu mâna în timp ce maşina se apropie. Încetineşte şi se opreşte, spre surprinderea lui Joey.)
Joey (aplecându-se la fereastră): Bună...
Directorul Green: Astăzi este ziua ta norocoasă, domnişoară Potter. Ai nevoie de o cursă înapoi la şcoală?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, crede-mă, e mult mai bine să nu insişti asupra subiectului, cel puţin deocamdată, pentru că... Nu vreau să vorbesc despre asta, nici cu tine, nici cu altcineva. Să nu răscolim trecutul...
Lucian: Bine. Înţeleg. Sau încerc măcar să înţeleg. Însă, oricum, n-am să insist.
Lia: Deci, mi-ai găsit jurnalul!
Lucian: Da. Pentru că era pus la vedere. Şi mi-a atras atenţia.
Lia: Şi ţi-ai permis să-l răsfoieşti, fără acordul meu.
Lucian: Păi... Tu nu erai acolo, ca să-mi dai acordul. În plus, astfel am aflat cel mai important amănunt, anume că mă iubeşti. De altfel, mă îndoiesc că dacă ai fi fost prezentă în încăpere, mi-ai fi permis să-ţi răsfoiesc jurnalul.
Lia: Ai dreptate. Nu ţi-aş fi permis. Jurnalul personal e ceva intim, personal, după cum îţi poţi da seama din denumirea lui... Acolo, o persoană îşi trece cele mai ascunse gânduri, secretele; deci, chestii intime... Şi nu trebuie citite de alţii! Ce altceva ai aflat?
Lucian: Altceva?! Nimic altceva, pentru că ai apărut tu. Poftim! Astea sunt toate foile pe care le-am luat din jurnalul tău.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bradley: Cât ar valora un interviu adevărat cu această femeie?
Domnul Hennessey: Te referi la Alteţa Sa?
Joe Bradley: Cu siguranţă nu mă refeream la Annie Oakley, la Dorothy Lamour sau Madam... Cât ar costa?
Domnul Hennessey: Ce-ţi pasă ţie? Ai atât de multe şanse să faci asta ca...
Joe Bradley: Ştiu, dar dacă aş reuşi, cât ar valora?
Domnul Hennessey: Ei, bine, o simplă discuţie despre lumea în care trăim probabil că ar valora vreo 250. Desigur, părerile ei despre modă, ar valora mult mai mult, poate chiar o mie... de dolari.
Joe Bradley: Dar eu vorbesc cu ea despre părerile ei în materie de orice. Dorinţele secrete ale unei prinţese. Gândurile ei cele mai ascunse, dezvăluite reporterului tău personal, într-un interviu intim şi exclusiv. (Şeful său rămâne cu gura deschisă la gândul unei astfel de posibilităţi.)
Joe Bradley: Nu prea îţi e de folos, aşa-i? M-am gândit eu că n-o să-ţi placă.
Domnul Hennessey: Vino încoace. Presupun că ai discuta şi despre aspectul emoţional, nu?
Joe Bradley: De fapt numai despre asta e vorba.
Domnul Hennessey: Şi vei face poze.
Joe Bradley: S-ar putea. Cât valorează?
Domnul Hennessey: În mod special un astfel de articol ar valora chiar şi cinci mii de dolari pentru orice ziar.
Joe Bradley: Ai spus cumva cinci mii? Vreau să îmi promiţi asta şi să dăm mâna.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce tot spui? Eu... Nu te înţeleg. La ce te referi? Despre ce atenţie vorbeşti? Sau... relaţie?
Maria: Nu mă întrerupe! Şi nu te mai tot preface că nu pricepi despre ce-ar putea fi vorba. E destul de clar că eşti îndrăgostit lulea de Lia, erai de la bun început, de când te-am cunoscut, întotdeauna ai fost, asta am observat la tine încă din prima clipă... Te rog, nu spune nimic! Nu protesta! Nu încerca să mă contrazici sau să te justifici. Ştiu sigur că am dreptate, este ceva în privinţa căruia nu mă pot înşela. Este o intuiţie feminină, dacă vrei să-i spui aşa, care însă nu dă greş niciodată. Am simţit de la bun început că o preferi pe ea şi că nu te-aş putea determina sub nici o formă să-ţi schimbi sentimentele, de aceea nici n-am încercat vreodată. În plus, n-aş fi vrut ca ea să-mi devină "rivală"; probabil că nici nu s-ar fi putut. E evident că eşti înnebunit după Lia, ai fost întotdeauna şi încă mai eşti, poate chiar mai mult decât la început; ţi-e gândul mereu numai la ea... Nu doar gândul, ci şi ochii... Hei, ce înseamnă asta?! Nu cumva o să-mi spui că te ruşinezi!
Lucian: Nu! Pur şi simplu nu credeam că se observă, nu credeam că aş da de înţeles cuiva că ar fi aşa; am încercat mereu să ţin ascunse toate acestea şi mai ales, mă chinuie gândul că nu ştiu dacă ea îşi dă sau nu seama de acest adevăr...
Maria: Eh, bine, nu ştiu dacă au observat şi ceilalţi, însă eu mi-am dat cu siguranţă seama, de la bun început, după cum ţi-am spus, datorită intuiţiei feminine. Iar dacă eu am reuşit să-mi dau seama, atunci poţi fi sigur că şi ea a înţeles acest lucru, mai ales dacă avem în vedere faptul că este ceea ce este, adică psiholog şi psihiatru...
Lucian: Chiar crezi asta? Ţi-a spus ea ceva vreodată în legătură cu...
Maria: Hei, ia-o uşurel! Nu! N-am vorbit despre asta niciodată cu ea; de altfel, cu nimeni altcineva, decât acum, cu tine.
Lucian: Atunci e bine. Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!