aclama

Fericirea mulţimii

Mai întâi frunzele decapitate de crengi.
Mulţimea aclamă!
După aceea crengile decapitate de trunchi!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Apoi tot trunchiul este decapitat de rădăcină!
Mulţimea aclamă!
Aclamă!
Aclamă mulţimea!
Nu la urmă rădăcina e decapitată de pământ!
Morţii aclamă!
Vii aclamă!
Mulţimea aclamă!
Aclamă mulţimea!
Frunzele, crengile, trunchiul, rădăcina
aclamă!
În final pământul este decapitat de pământ!
Un copil aruncă cu frunze spre mamă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana

Ştiţi voi crinul ce străluce
În Vescopolis frumos?
Păru-i ca o rază dulce
Cinge corpu-i pînă jos.
Este tînăra Ioană,
Nimfa albă din Vardar,
E româna macedoană,
Dulce ca ceresc nectar.
Patru neamuri o reclamă,
Şeapte sate mîna-i cer.
Toţi cu toţii o aclamă,
Rază ce-a venit din cer!
(...)

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui sexagenar

Vin din Baia de Aramă!...
Am stat acolo doar un an,
La Târgu-Jiu sunt azi gorjean,
Eu şi-ai mei, de bună seamă..
N-accept înjurături de mamă,
Tot ce vă spun nu e cancan:
Ins din Baia de Aramă,
N-am stat acolo nici un an.

Groza'V mi-s în epigramă,
Recunoscut sunt pe deplin,
Oamenii-n cor mă aclamă
Zorindu-mă să-nchin cu vin
Adus din Baia de-Aramă!...

acrostih de Nelu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc tabloul...

(lui Theodor Aman)

Privesc tabloul tău "Hora Unirii",
Din anu-acela cei cu el de-o seamă,
Când România, buna noastră mamă,
Purta pe frunte nimbul izbăvirii...

Mă răscoleşte umbra amintirii
Şi parcă-aud mulţimea cum aclamă,
Un Domnitor, doar unul se proclamă,
În ceasu-acela mare al înfrăţirii.

Tabloul tău cuvântă ca şi slova
Şi-atât de scumpă-mi este mie hora
Că cei de-aici, străbunii din Craiova,

De cum ştiură că sosise ora,
Cu Ţara Românească şi Moldova,
Un imn le înălţară, tuturora.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

6 de Bâte (Sonet Tarot)

Ce zi frumoasă, ţi-ai învins vrăjmaşii
Eşti fericit, mulţimea te slăveşte
Pe drumul drept acum îţi îndrepţi paşii
De tot ce-i rău, divinul te păzeşte.
Foarte curând îţi vei atinge ţelul
Şi vei sorbi din cupa împlinirii,
Dar nu cumva să ţi se schimbe felul,
Să te făleşti cu nimbul strălucirii.
Şi nu uita, că dacă n-ai vigoare
Sau dacă nu te lupţi cu iscusinţă
Nu poţi avea succese viitoare
Oricât de mare-ar fi a ta dorinţă.

Când ai învins, mulţimea te aclamă,
Când ai pierdut, nici nu te bagă-n seamă.

poezie de Octavian Cocoş (8 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un simplu zâmbitor. Un prăpădit. De învingător...

să locuieşti în case mari înseamnă să ai
ferestre blindate
care dau spre o lume mică
dar stai calm
în casa mea mică e linişte
şi totul e o fereastră mare
e o lume

lumea nu se pricepe să-mi aprecieze
împlinirile anonime
nu mă cunoşti
dar ai reuşit să zâmbeşti lângă mine

asta-i o apreciere
şi o împlinire
cât gloria unei lumi
pline de regi

nu bat clopote sau tobe când plec
în conflagraţia mea diurnă

[...] Citeşte tot

poezie de George Asztaloş din Zoon poetikon (2009)
Adăugat de George Asztaloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie

Prima zi din decembrie, prima zi de unire,
Multe chipuri surprinse... ce aduc fericire.
Românii petrec, îşi dau mâna în Hora Unirii,
Prin oraşe mulţi se adună în Piaţa Unirii.

De 1 Decembrie este ziua noastră naţională,
Se dă liber de la muncă, chiar şi de la şcoală.
Multe parade militare şi tot felul de defilări,
Orice municipiu are parte de asemenea realizări.

Lumea se adună la marea sărbătoare naţională,
Toţi copiii se bucură când lipsesc de la şcoală.
Mulţimea aclamă, şi e foarte multă agitaţie,
Militarii primesc aplauze pentru reprezentaţie.

O zi specială şi semnificativă pentru noi toţi,
Ce se va aminti de către bunici la strănepoţi.
O unire istorică între ţări pentru un singur popor,
Începută de Mihai Viteazul, un mare brav conducător.

poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ademenit de vrajă

- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniştită
În golful cu magnolii şi aclamă
Toţi albatroşii-n noapte, bântuită

De paşii tăi ce înfloresc pe plajă
Ca-ntr-o poveste scrisă de vestale,
Iar stelele ademenite-n vrajă
Prin spuma dantelată dau târcoale

Şi povestesc de ţărmuri nesfârşite
Pe care trec sirenele spre mare
În razele de lună poleite
Cu versul tău, o lacrimă de floare.

- Mai rog această clipă să rămână
Deşi-i târziu... Pe ţărmurile nude
O să trăim eternitatea până
Ne-or creşte flori pe trupurile ude

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug si ruga

E rugul pregatit
Miros de lemn uscat
Spre ceruri azvarlit,
De ruga-nconjurat.

Ea nu e vrajitoare,
Copila este inca
Si cere indurare,
Legata sus, pe stanca.

Dar cine s-o asculte
Cand plange si implora?
Vocile sunt prea multe
Si focul o-nconjoara.

In piept nu-i rasuflare
Si voce nu mai are.
In gand isi cheama Domnul
Sa-i ocroteasca somnul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult întuneric

Ce mult întuneric învăluie-n lume,
De el mă învălui şi eu,
E răul în clocot şi clocotu-n spume,
Iar moartea se plimbă-n cupeu.

Atâtea dihănii fac legi inumane
Ce-aruncă sărmanii în hău
Şi râuri de lacrimi se varsă-n oceane,
În rând n-ai mai sta la călău.

Fac lupii dreptate şi mieii aclamă
Căci frica în lână le-a stat,
Proţapul e sigla ce-i pusă în ramă,
Iar rama-i la capăt de pat.

Ce plânsete-s, Doamne, în sala de naşteri
Căci cheful de viaţă e flasc,
Pe cale te-aşteaptă uşi grele de maşteri
Să intri pe viaţă la teasc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!