acele ceasornicului

Într-o orchestră fără oameni

acele viori acele viori
aşezate într-o orchestră fără oameni
muzica lemnului şi a golului
gândurile mele acolo
sunt linişte de sepultură

acele acorduri acele acorduri
mii de furnici pe pielea mea
cară fior cu fior
până se termină lumea

acele nuanţe acele nuanţe
acrilică tristeţe
instrumental
motivează absenţa ta

viori viori simţurile mele
încă o partitură
de iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trec prin zid

Puterea gândului
Topeste distanţa
Acele ceasornicului
Ne împrăştie viaţa

Printre palide lumini
La un colţ din viaţă
Prin perdelele de crini
Tu-mi apari speranţă

Buza Lunii zâmbitoare
Pare geam de ceaţă
Cerul argintiu în zare
Păsări ciripit de viaţă

Mă apropie distanţa
Gândul este pozitiv
Faţă-n faţă cu speranţă
Tare vreau să trec prin zid

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea deschide un univers
Sufletul e liber să viseze
Ceasornicului merge invers
Inima este liberă să pulseze

catren de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mi acele buzişoare [Take, O, take those lips away]

Ia-mi acele buzişoare
Ce-au minţit fără sfială;
Şi-acei ochi, ca zorii care
Dimineaţa o înşală!
Doar de-al meu sărut mi-e sete
Adu-mi sărutarea dusă;
Pe iubire o pecete
Ce zadarnic a fost pusă!

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am oprit în acele zile perfecte

Ne-am oprit în acele zile perfecte
şi am coborât din maşină.
Vântul îşi plimba degetele prin părul ei.
Era atât de simplu.
Am întors capul să spun ceva –

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ridicat

pe jumătate
de lângă un bărbat care locuieşte cu mine
cealată jumătate dormea adânc
în braţele lui
mi-am strâns părul
mirosea a trecut
ca florile ce se vestejesc şi rămân aiurea
suspendate între două vârste

am păşit
încet
în faţa oglinzii
să mă învăţ cu mine
jumătatea nelipită de pielea bărbatului
teribil de tânăr

am întins arătătorul
ca şi când aş fi dat acele ceasornicului înapoi
până la vărsta lui
cât să încapă şi această jumătate

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ignor

nimeni n-a spus că Dumnezeu este femeie
şi-atunci n-am să ştiu dacă în ochii lui există
acele lucruri mărunte care dau în dragoste
acei pantofi
toate acele ironii pe care nu le regreţi niciodată
şi-am să mai spun iar
şi-atât
de-aproape!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcise galbene

E important să nu vezi lumea dintr-un singur sens

ea se împarte în multe fibre, dimensiuni
direcţii
mă reped asupra ta ca asupra unei prăzi
pe care nu o voi avea niciodată
iubesc acele minute pe care nu le voi avea
acele membre încolăcite, acele vorbe în dimineaţa prea rece
în care vrei să mă ţii de mână, incoerent
în timp ce narcisele galbene
taie aerul cu prea multa lor culoare
sunt bolnavă,
mă îndrept spre o stare nedefinită,

spre un lucru
pe care nu-l pot anticipa
sunt ca o apă neliniştită.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul singurătăţii

NU sunt singur poate
murmura gândul ascuns
sub urmele paşilor
pe nisip umbra mea
alunecând printre şoapte-tăceri
adâncă, adâncă

NU privi lacrimile mele
am rostit către mare
îndurerând albastrul
muşca chipul ei
în care singurătatea mea
oglinditu-s-a

nu de singurătatea paşilor mei
nu de ecoul lacrimilor mele
să vă temeţi
de trecerea clipei aţipită
în braţele ceasornicului

poezie de Costel Cosma (3 iunie 1987)
Adăugat de Costel Cosma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele biete vorbe, oarecare

Acele biete vorbe, oarecare,
obscure şi flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează şi zâmbesc.

Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoieşte-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
şi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!