a c cuza

Ocaua lui Cuza

Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi şi-a dat reforme... şi dacă ţin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Şi-a mers la Galaţi odată

Îmbrăcat cu un suman şi-o căciulă ţărănească
Pe cel necinstit şi lacom într-un fel să-l pedepsească....
Şi-a luat ocaua mare şi două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca ţăranii şi s-a pus Cuza pe fapte

Amestecat cu norodul Vodă şi-a luat îndemnul
Şi-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogăţească pe spinarea lui,, opincă''...

Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn şi-au bătut palma pe loc:
Şase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoţoman, şmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea lui Cuza

Încredere, ţi-au acordat
De două ori te-au votat
Şi aşa au fost formate,
Ale noastre Principate.

Românii, la sfârşit de lună
Au dat mână cu mână.
Iar generaţiile, niciodată
Nu vor uita această dată.

Ţara Românească, Moldova, s-au unit
Unirea, astfel s-a înfăptuit.
Cuza, numai datorită ţie,
Învăţământul a fost organizat bine.

Un viteaz bârlădean,                                               
Mândru moldovean.
Ţăranilor, le-a dat pământ,
Acum se răscolesc în mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuza Vodă

Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei
Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,
O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare
Sădit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul veciniciei
Şi vecinice mari fapte lăsat-ai României,
Nălţând din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire şi sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă
O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,
Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte
Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte,

Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere
Şi vezi a ţării tale frumoasa renviere,
Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământul (lui C.D. Rosenthal, autorul tabloului "România revoluţionară")

Pe-o pânză de lacrimi - bătrân izvor,
pictezi o ie,
un tricolor.

Steagu-i purtat
prin mit de o fată,

stema în inimă
i se arată.

Ca mândrul drapel
s-adie mai tare,
străbunii şi-au dat
a lor suflare.

Privindu-şi salba, nălţând tricolorul,
fecioara şopteşte
un sfânt jurământ.

Iancu ascultă, Cuza tresare,

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (1 decembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Unirii

HORA UNIRII

Bat orologii, cântă
cea Horă a Unirii
în mândra cetăţuie,

cu sceptru-i, Cuza Vodă
începe să salute
din bronzul de statuie.

În dans se prind
românii,

un nimb al înfrăţirii
rotunda horă pare,

sub foc de artificii,
aur de vine bronzul
în inimi mişcătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (24 ianuarie 2020)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia de Voroneţ

(Lui A. I. Cuza)

Din întunericul ce coboară în noapte
Atâtea minţi în plină sănătate,
Neştiutoare până şi de carte,
Doar de nevoi şi umilinţă-ndestulate.

Un Făt-Frumos – rază de soare –
A apărut cu crezul său cel mare,
Un luminat, pe el stăpân,
Unind voinţa a două principate, în comun.

L-a întâmpinat românca din Carpaţi,
În rochia de Voroneţ cea liberă şi nouă,
Cu chip senin şi ochii-nrouraţi
Şi-ncinsă-n brâul carpatin, i-ntinse mâinile-amândouă.

Pe fruntea ei a coborât lumina
Cu-nvăţătură şi cu bucurie numind-o ROMÂNIA.

sonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea

Unirea este floarea
De mii de ani grijită
De neamul românesc.

Ciobanii călători peste munte
Sub asprul lor cojoc o încălzesc.
Ţăranii aplecaţi pe glie
Cu roua suferinţei o stropesc.

Muncitorii cu braţe-ncordate
În zilele noastre-o-ntăresc.
Scriitorii cu pana de foc
O altoiesc pe al nostru noroc.

Ea a înflorit în mâinile
lui Mihai Viteazul,
Care i-a lăsat-o moştenire lui Cuza,
După ce fusese îngrijită,
o vreme,
De Bălcescu, Alecsandri

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit vremea unirii

Ce tristă-i ţara când e dezbinată!
Pe-a noastră vatră ne simţim străini,
Cu fraţii împărţim aceeaşi soartă,
Ne pierdem pe cărările cu spini.

Nu ne-am uitat trecutul plin de glorii,
În lupte grele-am dobândit dreptatea,
Iubirile de neam au scris istorii,
Uniţi ne-am regăsit identitatea.

Noi n-am vrut teritorii de la alţii,
Nicicând nu am râvnit în altă parte,
În casa noastră ne-am avut ca fraţii,
Doar pace ne-am dorit şi libertate.

În Cuza s-a sfinţit nădejdea noastră,
Mihai ne arătase începutul,
Ardealu-a revenit la noi acasă,
Sosit-a vremea să sorbim şi Prutul!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea sub sabia dezbinării (sonet omagial Micii Uniri)

Azi aşteaptă Cuza unificare
De idealuri în vatra străbună,
Să-i vadă iar pe români împreună,
Ducând drapel în România Mare!

Dar în Guvern, doar intrigi se adună
Şi duc năzuinţă spre dezbinare
Ca un blestem de ură şi trădare
A eroilor, cu votul din urnă!

Cei din Dreapta preferă izolarea
De Covid, de popor şi demnitate,
Iar în Stânga se strigă: Adunarea!

Străbat de la Guvern către Cetate
Moldavă, cinstind personalitate
Istorică, ce-a unit Principate.

*Hai să dăm mână cu mână, fraţi români din toate colţurile lumii!
24.01.2022 - Mica Unire

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (24 ianuarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam... de dinainte...

Am fost de viţă Burebişti,
De Decebali, nu securişti,
Din viţă nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu ştiam de-al Evei măr,
Era în noi doar o fiinţă,
Spre nemurire o credinţă!...
Am fost şi ţepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ştefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns şi-am spus – Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Şi n-au ştiut c-am fost şi Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Oneşti, cuminţi dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!