M-am bronzat

îmi vine

să mă culc cu prima femeie
care seamănă c-un bărbat
spune
tânărul cu trupul bronzat exilat
pe o rogojină de plajă –
apune
soarele cu guma de la chiloţi
lărgită de spasme: o vrajă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pa

râmele ce ne legau la ţărm
s-au insolat s-au bronzat s-au uscat
îndeajuns
mi-a fost vara asta cu tine în soare: intru
puţin sub pământ

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont

M-am comparat cu copacii –
Iar aceştia, tomnatici, m-au presărat cu frunze.

M-am comparat cu copiii.
Au crescut şi m-au părăsit.

M-am comparat cu bărbaţii.
Au plecat – să-l caute pe Dumnezeu.

M-am comparat cu marea,
De curând acoperită de cârduri.

Orizontul nu mai asigură nimic.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tuse cu subînţeles

după ce m-am gândit
mi-a venit chiar să plâng:
cine sunt eu? m-am gândit
iar în gât
râdeau prosteşte nişte bomboane expectorante
(?!)
nu am o viaţă de invidiat
m-am gândit
şi după ce m-am gândit
parcă am supt la bomboanele alea
şi am tuşit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârciumăreasa

La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simţit bine, am stat în capul mesei,
M-am fâstâcit, mireasma lor m-a îmbătat,
Am căzut în braţele cârciumăresei.

Un deget mi-a întins, uşor m-am ridicat,
Onorat am sărutat mâna miresei,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simţit bine, am stat în capul mesei

Crinul in frac fură un sărut metresei,
Cârciumăreasa e cu gândul ne-mpăcat,
Ruşinată şi-a schimbat culoarea feţei,
Catrinţa roată i se face la jucat,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

M-am abandonat din nou
ţie mare,
pentru a uita câta ură e
pe pământ,
m-am lăsat îmbrăţişata
de tine Soare,
pentru a nu mă simţi
singura,
m-am lăsat mângâiata
de razele tale,
pentru a putea privi
la un mâine.
*
M-am lăsat mângâiata
de tine mare,
pentru a-mi spăla mintea
de tot
ceea ce-mi face atât de rău,
m-am abandonat în valuri
pentru a nu uita de tine

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sahara s-a mutat la noi

Altădată, Sfântul Petre
ploua şi dădea cu pietre.
Astăzi, însă, n-a plouat.
În schimb, pe toţi ne-a bronzat.
Cu vreo patruzeci de grade
respiraţia ne scade.
Oameni, plante. animale
cad sub arşiţa de soare.
Este vai şi-amar de noi.
Sahara s-a mutat la noi.

poezie de Dumitru Delcă (29 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbaţii-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deşi suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ţinuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsedat normal

obsedant normal,
repet normal,
în viaţă normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineaţa
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las paşi în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâţia paşi.
m-am săturat să trăiesc pentru alţii
când de fapt alţii nu trăiesc nici pentru ei.

şi ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!