Cum o ţară să educi

(In)tranzitivitatea educaţiei

Eu (mă) educ
tu (te) educi
el (se) educă
ea (se) educă

NOI (NE) EDUCĂM

N. B.
Românul
corigent
la
educaţie

Se poate
domnilor

Repetent
prin
neprezentare

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (4 octombrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor critici

I. Cred şi eu că poezia plânge că e văduvită,
că-i lipseşte măiestria şi-i lovită de copită,
că o Meta-Măgărie au simţit acum poeţii!
De târg şi de librărie se feresc doar "târgoveţii".
Să salveze poezia, să nu pice în noroi,
pedepsesc ipocrizia celor ce scurmă-n gunoi.
Li s-a făcut şi lor greaţă de ranchiună şi venin,
aşteaptă fapta măreaţă să se-aşeze la festin.
Ce e mai frumos în viaţă? Muzica şi poezia!
Hai la horă-n târg şi-n piaţă şi să uităm duşmănia!

II. Că "impostura" este artă o cred doar proştii şi sperjurii
că nu ştiu viaţa cum s-o-mpartă decât prin sluj făcut minciunii.
Nu încerca să îi educi tocind cuvinte înţelepte,
în lumea lor de mameluci doar "strâmbăturile" sunt drepte.
Pentru o cauză mai dreaptă încearcă, de mai poţi lupta!
Greşeala nu se mai îndreaptă cum nu poţi în noroi sculpta!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căi şi destine. Utopie şi meditaţie

La o şcoală de corecţie am stat şi-am meditat,
Fiind îndrăgostit de o fată-criminală într-un costum vărgat;
Priveam la ea, bine-i stătea îmbrăcată în zeghe,
Pentru omor la cîţiva ani cpndamnată fiind de lege.
Povestea ei, într-o zi de cumpănă s-a întîmplat,
Şi-a omorît bunicul, violată de el cu ea cînd stăten-n pat;
Era beat criţă atunci nenorocitul,
Şi ea i-a dat o palmă cu cuţitul.
Sentinele în foişoare privesc prin sîrma ghimpată,
Cum fără jenă o fată face pipi în zăpadă;
Hplbîndu-se la ea, din priviri pipăindu-i fundul ei gol,
Constată că-i mai fin, mai rumen decît obrajii gardiencelor.
Băieţi cu priviri de sălbatici, de hominizi din peşteri-caverne parcă aduşi,
E o utopie să crezi, să încerci să-i educi;
Din orfelinate alungaţi, boschetari prin canale ajunşi,
Areataţi, la şcpala de corecţie apoi la puşcărie vor fi duşi;
Căutîndu-şi o victimă mai elevată,
Stînd la coadă la rînd au violat şi jefuit o nobilă fată.
Un tainic farmec simt privind la fetele-golane,
Ca nişte flori-buruieni sălbatice, cu-n aer cazpn aceste creaturi penale!.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căi şi destine; utopie şi meditaţie

La o şcoală de corecţie am stat şi-am meditat,
Fiind îndrăgostit de o fată-criminală într-un costum vărgat;
Priveam la ea, bine-i stătea îmbrăcată în zeghe,
Pentru omor la cîţiva ani cpndamnată fiind de lege.
Povestea ei, într-o zi de cumpănă s-a întîmplat,
Şi-a omorît bunicul, violată de el cu ea cînd stăten-n pat;
Era beat criţă atunci nenorocitul,
Şi ea i-a dat o palmă cu cuţitul.
Sentinele în foişoare privesc prin sîrma ghimpată,
Cum fără jenă o fată face pipi în zăpadă;
Hplbîndu-se la ea, din priviri pipăindu-i fundul ei gol,
Constată că-i mai fin, mai rumen decît obrajii gardiencelor.
Băieţi cu priviri de sălbatici, de hominizi din peşteri-caverne parcă aduşi,
E o utopie să crezi, să încerci să-i educi;
Din orfelinate alungaţi, boschetari prin canale ajunşi,
Areataţi, la şcpala de corecţie apoi la puşcărie vor fi duşi;
Căutîndu-şi o victimă mai elevată,
Stînd la coadă la rînd au violat şi jefuit o nobilă fată.
Un tainic farmec simt privind la fetele-golane,
Ca nişte flori-buruieni sălbatice, cu-n aer cazpn aceste creaturi penale!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul raţiunii

Dacă somnul raţiunii totdeauna naşte monştri,
voi vegheaţi-vă copiii: buni sau răi, sunt tot ai voştri!
Lumea este plictisită şi ai vrea s-o corectezi,
dar defectul e prea mare, tu prefă-te că nu-l vezi!
Te-ai ferit de duşmănie chiar de ai duşmani o mie,
crezând în prietenie, rău ţi-ai făcut numai ţie!
Nu ai bani, ai trebuinţe ce nu pot fi amânate,
ai contat prea mult pe vise şi promisiuni uitate.
Nu cheltui tot câştigul, păstrează pe mai târziu,
nu ştii ce-o să fie mâine în sufletul tău pustiu.
Bar, restaurant, hotel, cafenea - totu-i comerţ,
nu-ţi spori naivitatea, n-o obţii făr' să dai şperţ!
Şi umblând cu ochii-nchişi rişti să fii apostrofat:
- Hei, tu, cel cu capu-n nori! Cin' te crezi şi în ce sat?
Ca s-atingi un scop înalt viaţa-şi deapănă misterul:
juri strâmb să slujeşti dreptatea, minţi ca s-ajuţi adevărul!
Când triumfă nedreptatea, raţiunea-i netimbrată,
dreptatea, chiar după moarte, ar trebui reparată.
Istoria nu durează când armele ruginesc,
iar izvoare obosite adevărul istovesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!