Cornea, Andrei

Andrei... Gheorghe

Avem toţi proprii Dumnezei,
Aşa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ştoarfe, false din popor-
Să-şi ia cu barda, cu topor
Ascuţit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... ţara lu' Andrei!

Există, să ştiţi, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, de Sfântul Andrei

Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănaţi, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!

Ninge şi fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subţire
Şi moale, nespus de frumoasă...

Ninge cu fulgi mici şi deşi,
Din nouri de toamnă, aleşi,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranţă, îl ţeşi!

Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaş, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei, hai să ne rugăm

Nepotul meu îmi spune-ntr-una
Că nu-i iubit. - Ia vin' la buna.
Te rog, nu plânge puiul meu,
Căci te iubeşte tatăl tău.

Iubire de părinţi, curată.
Tu ai şi mamă, ai şi tată.
Seara, când vrei ca să te culci,
În gând, tu rugăciuni să zici

Cerându-I, Lui, ce îţidoreşti,
Iar pe părinţi să îi iubeşti!
Dacă ceva te va durea,
Domnul va fi alăturea.

Haide, Andrei, hai, împreună,
Acum să stăm îngenunchiaţi.
Şi, să punem o vorbă bună,
La Dumnezeu, pentru ceilalţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (1 aprilie 2006)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul şlem de caro în memoria lui Andrei Vârlan (Caroul)

andrei

n-am uitat cum deschideai cu-n caro tare
de infamele dame
aşteptându-şi defosarea
când ne urcam pe straturi de levate
ori de câte ori în done
etalarea
era-n atuuri rare

ne-am apucat de convenţii
şi recontre
de misfituri şi intenţii de manşe
cue-biduri
atacuri
impasuri în tranşe

râdeam de mâna ta cu nefle
de trefle
şi de japoneza din bagdad

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totusi, cum a murit Andrei? Nu am reusit sa aflu nimic. Rodica, mama lui, a fost prietena cu mama si [...] | Citeşte tot comentariul

Forme

creşterea
descreşterea
stingerea
sunt acelaşi poem
text liturgic
timpului
cu focul întregului
frunze şi flori
mai mari decât rădăcinile stejarului – înger
peceţi şi rânduri
oare mitul celui dinăuntru
cum de suportă punctul de întâlnire
atât de aproape
asemănându-se
construieşte solemn
cât să ne ascundem
trecem
am trecut
fluturăm o eşarfă
ridicăm asurzitor piatra

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un om al Securităţii: Dacian Cioloş a ajuns azi preşedinte al partidului USR PLUS (pamflet)

Cioloş Secu' a slujit-o:
El e cel care-a păzit-o,
În arest la domiciliu
(Cu un ordin sub sigiliu),

Pe celebra dizidentă
Doina Cornea, inocentă,
Bravă anticomunistă,
În epóca ceauşistă.

Omu-acesta mic, perfid,
Este şef la un partid;
Nu la unul oarecare,
Unul de la guvernare,

Care-n loc să guverneze,
A decis ca să trădeze.
Précum spune un nepot,
Securiştii-s peste tot.

pamflet de George Budoi din USR (Uniunea Salvaţi România) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

DACIAN CIOLOŞ, UN OM MIC CU PRETENŢII MARI, care visează să ajungă prim-ministru şi preşedinte al României, MINTE CA O [...] | Citeşte tot comentariul

Dramă într-un act

stăpâneşte-ţi piatră tânguirile
nu-i nimic mai plictisitor
decât o piatră mutilată
de nu una care plânge

nu există cameră
să nu priceapă verbul în care respirăm
ţi-auzi scrâşnetul
huruitul şi teama

nu e loc pentru capricii

până şi sângele strivit îşi spală ochii
şi nu are bucuria frigului şi încremenirii

stăpâneşte-ţi piatră tânguirile
până când vei învăţa zidul
propriul eşafod
şi-un înţeles

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde textul se-ncheie

sufeream mereu pentru plăcerea viitoare
sălta şi cobora
întorcându-se în teaca ei ascunsă
părăsea calea
unde murmurul râului medita sub stele
privea înainte
parcă amintindu-şi
cumpăra o altă poveste
din ombilicul adevărului
o piatră de opal
zvon dulce
pentru felul în care ai ştiut
uşor cu degetele

niciun zeu nu va mai fi deasupra
precum nerăbdarea

umbre
fixate în ancorele lor
umezite şi încurcate

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce vorbeam

apele rămâneau neclintite
mă dureau
niciodată înainte
nu voiau
privindu-mă rotunde şi-albastre
semănam cu peticeala aceea numită arlechin
o trezire caraghioasă şi comică
întocmai ca un zmeu în mijlocul furtunii
pârâitul oaselor
atât de fosil
nu-mi ieşea din minte
înfruntasem foamea setea
şi chinul ei cumplit
într-o ţesătură roşie
întinsă pe o masă
afurisit de mare
vorbeam ghicind în palma apelor
patima verticalului şi pocnitului din degete
ce erau acolo
oameni

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Andrei

prin doinele ce curg in vale
si turmele ce-adună miei
mi-apare-n răsărit de soare
icoana zilelor de ieri!

mă văd aievea lângă stână
micuţă.... cu obraji de foc....
eram copii si taina noptii
ne adormea intr-un cojoc!

acum cand toamna-si lasă ceaţa
si picuri reci se strâng in ploi
eu mă intorc in gând la tine
aş vrea sa fim iar amandoi!

dar timpul mă opreşte-n uşă
-tu ai plecat demult, nu ieri
nu te intoarce că la stână
e toamna doar... si Moş Andrei!

poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!