Cine sapa altuia cade el in ea

* * *

Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aştepta să te doboare
Setea grea şi să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieţii, moare!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,

Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...

Veşnicia dacă şade
Frunza, însă, cade, cade...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapa sfârâie-n ţărână...

Sapa sfârâie-n ţărână,
Iarba cade supărată,
Rodul gliei râde-n soare
Când e mângâiat de-o fată.

Soarele-i pozează sânii,
Picioarele tatuate,
Într-un zbor de frumuseţe
Rupt din aripă de carte.

Sfârâie sapa-n ţărână,
Râde mândra durdulie,
I-aş săpa toată ţarina
De mi-ar da guriţa mie.

Soarele clipeşte-n ceruri,
Îngerii zboară în stol,
Mă lasă să mângâi sânii,
Tatuaju-i, trupul gol.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapă, frate, sapă, sapă

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.

Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.

Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sapă groapa altuia...

Coiotul, un gropar dotat c-o sapă,
În timp ce pe-nserat săpa o groapă,
Deşi pământul tare şi uscat
Nu prea îl înghiţea pe răposat,
Văzu şocat că-l aştepta afară,
O-adevărată bombă nucleară;
O vulpe neagră-n straie de mătase,
Având armate câteva focoase
Ce ticăiau cu zgomot de foreze,
Ameninţând subit să explodeze.
În timp ce lacrimi mari vărsa cu stil,
Cu-accentuat parfum de crocodil,
Ea-i povesti de traiul ei amar,
Alături de-un bărbat beţiv, curvar,
Ce-o mai lăsase şi cu doi copii,
(Făcuţi c-un lup şi-un urs prin bălării).
Mascând, cochetă, lacrima cu fard,
Se plânse că nu are bani pe card,
Şi-ar prefera cum viaţa este dură,
Pe loc, să-i facă plata în natură.

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaţ pe-aripi de buburuză

Frica moare prin frică,
Iubirea din cenuşi ridică
Urma aventurii care
Poartă flăcări şi ardoare
Şi cafea cu iz de muză,
Zaţ pe-aripi de buburuză,

Cine cade, apoi cade,
Eu iubesc şi-n sân la moarte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă dublă

El şi ea îşi leagănă gondola;
Valurile le dansează farandola.

Un clăcaş loveşte-n Bărăgan cu sapa,
Şi e trist parcă îşi sapă groapa.

Pustele au pus sub ei cămile,
Câmpul şi oraşul - campanule, campanile.

El sapă gândind. Cruntul război
Din molari i-a defalcat vreo doi.

Lido moare-ntr-un amurg serafic,
Litografic, crisografic, litocrisografic.

poezie de George Magheru
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce te sapă

Nu toţi cei care sapă
în jurul tău
vor neapărat să-ţi dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!