Cervantes

Cervantes

Fiţi foarte atenţi
cu acest manuscris.
Fiţi atenţi cu litera T,
cu înţelesu-i profund,
cu fragila-i structură.
Eu evoc un secol de aur,
un instrument de tortură:
între eroare şi teroare
stă subtila, suava literă T.
Pe o cruce în formă de T,
a fost răstignită Himera:
NUESTRO SEÑOR
DON QUIJOTE
EL CRISTO ESPAÑOL.

poezie celebră de Emil Botta din volumul: Vineri (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititori

Despre hidalgul smead şi stăpînit
De eroism şi gust de aventură
Se crede că - virtualitate pură -
Biblioteca nu şi-a părăsit.
Isprăvile fidelei povestiri,
Burlesc ori tragicomic încheiate,
De el, nu de Cervantes, sînt visate
Şi înţesate-s de închipuiri.
La fel mi-e soarta. Ştiu că esenţial
Şi fără moarte s-a pierdut ceva
În chiar biblioteca ce-ngropa
Povestea cu hidalgul exemplar.
Copilul fila-ntoarce grav cu-eresuri,
Visînd nedesluşite înţelesuri.

poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa (2) - a doua replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda şi Violetta Petre

Eu sunt, de fel, un cititor diurn,
Îmi plac, nespus, ideile rebele,
Citind, mă simt în vârful unui turn
Şi, de acolo, pot citi în stele.

Eu sunt, de fel, un cititor cu fler,
Citesc şi printre rânduri, elegant,
Citesc din Poe, Rimbaud şi din Baudelaire,
Din Hegel, Schiller, Goethe şi din Kant.

Cititu-i, pentru mine, sănătate,
Citesc Rabelais, Cervantes şi Balzac,
Zic unii, răi, că, după facultate,
Mi-aş pregăti examenul de BAC!

Eu niciodată cartea n-o arunc,
Dar noaptea, când se potolesc drumeţii,
Aş adormi, în fine, ca un prunc,
De n-ar ţipa, în capul meu, sticleţii!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap compas stabil, vânt din pupa şi stea clară

Cap compas stabil, vânt bun din pupa şi stea clară,
drumul, deşi nebătut, să-ţi fie voios şi bine-ales,
port prielnic, încăpător şi sigur, promiţând succes,
în care să-acosteze nava-ţi, comoară unică şi rară.

Evită Scylla şi Caribda, schimbă spre larg cursul,
n-o călăfătui pe-o mare răscolită de furtună,
alege din multe oportunităţi pe cea mai bună
pentru a-i înlesni corabiei în adevăr parcursul.

Când n-ai speranţă c-o s-ajungi în portul de dincolo de zare,
măiestria în ridicarea velelor nu-ţi va aduce vreun folos –
tu trebuie să-înţelegi, să-ţi fie-aceste lucruri clare.

Să-i fii prieten apropiat şi să-îndrăgeşti schimbarea,
ştiind că – la fel ca în iubire – nu va avea succes, ci doar ponos,
acel care n-are muşchii fermi când strânge-n braţe marea.

sonet de Miguel de Cervantes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accente

Cel mai rău inamic este fostul amic,
Dar orice inamic este un nimic,
Spuse Sf. Dominique,
Accente omniprezente, acide şi paricide,
De ţintă ţine-te, flintă,
Ia seama, nu eşti Dalai Lama,
Combativ, rebarbativ, vandal,
Vin din deal,
Bucuriile, curiile au adus copii şi mame,
Duhuri, parfumuri, spray-uri,
Cervantes scria okay-uri,
Dix a pus mâna pe-un pix,
A fost condamnat la fix.
Zece ani şi o lună, te joci cu legea străbună?
Un amic îmi arăta degetul mijlociu, ha-ha-ha,
Dai peste purcei, unde vrei, galilei,
Cel mai bun acatist, turneul unui pianist.
***********************************
Eliberează-i şi pe îngeri şi pe diavoli,
Fii liber ca o pasăre pe cer,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu îngerar

"Eşti plin de vise", mi-a zis de parcă aş fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea şi plutesc aşa, ca o văcuţă gonflabilă din reclame"
"şi de paradoxuri desăvârşite"
"şi de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deşi nu-i convine deloc: "mda..."
Aşa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproşa că pun cuvintele acolo unde nu te aştepţi
şi caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neaşteptate
lăsând rezemat de geam între muşcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfăţişând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găseşte lipit cu buburuza cu magnet
de uşa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată şi odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ţi ţii morţii din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărţi nescrise
şi mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius Cantemir
Comentează! | Votează! | Copiază!