Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ackermann, Louise

Poezii despre Ackermann, Louise

Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.

Rezultate pentru Ackermann, Louise în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:

Pir

Nu am nevoie de laudele voastre
pentru a supraviețui.
Am fost aici înaintea voastră, înainte
chiar ca voi să fi plantat o grădină.
Voi fi aici când vor mai rămâne doar soarele și luna,
marea și câmpia întinsă.
Eu voi reprezenta câmpia.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâlnirea

Ai venit lângă pat
și te-ai așezat privindu-mă.

Apoi m-ai sărutat – am simțit
ceară fierbinte pe fruntea mea.

Voiam să rămână acolo un semn:
așa am aflat că te iubesc.
Pentru că doream să fiu arsă, marcată,
să rămân cu ceva la sfârșit –
mi-am tras rochia peste cap;
brusc, chipul și umerii mi s-au împurpurat.

Se va întâmpla inevitabil, întâmplare de foc,
așezând o monedă rece pe frunte, între ochi.
Stai întins lângă mine; mâna ta trece peste fața mea
Ca și cum la fel ai simțit și tu –
trebuie să fi știut, atunci, cât de mult te doream.

Vom ști asta întotdeauna, și tu, și eu.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epitaf pentru o femeie romantică

Ea a obținut stabilitatea la care a visat –
Acolo unde pietre albe zac însorite în miros de fragă.
Tulpini abandonate se leagănă deasupra ei,
Egal și sprinten, ca niște oameni tineri care-aleargă.

Întotdeauna în adâncul inimii a iubit,
Alții au trăit, ea le-a simțit a râsului săgeată.
Zace acolo unde nimeni nu a mai dormit,
Unde, cu siguranță, nimeni n-o va urma vreodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul VI

Vedem cum moare-un lucru-nsuflețit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu ești cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?

Nu mă lăsa sleită și departe,
Ca să m-ajuți când totul s-a sfârșit,
Să nu-ți lași corpu-acestui joc greșit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.

Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
Să nu primejduiască fericirea
Și nu asprimea să-i deschidă drum,

Nici patima, ci grația sfioasă
Spre mine-ntoarcă fața ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.

sonet de , traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul IX

De-ndată ce lumina mi se stinge
și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat,
biet sufletu-mi, de tine însetat,
pornește, rătăcind, până te-atinge.

Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge
tot ce atâta vreme-am căutat
și pentru care-atât am suspinat,
încât credeam ades că mă voi frânge!

O, somn dorit, o, noaptea mea prea bună,
plăcut repaos, dulce liniștire,
dă-mi visul meu de fiecare noapte.

Când inima, iubindu-te, nu poate
în adevăr să afle fericire,
tu cel puțin i-o dăruie-n minciună.

sonet de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 1

O, voi, priviri ce-mi ocoliți privirea,
O, lacrimi lungi, suspine dureroase,
O, nopți adânci, dar fără de foloase,
O, zile luminând nefericirea!

O, dor al meu pe căi neluminoase,
O, tânguiri, voi, zile-n risipire,
O, moarte, tu, mereu în pregătire
Spre a mă prinde-n otrăvite plase!

O, păr al meu, tu, zâmbet, frunte, mână,
O, glas plângându-mi viața ca o boală,
Femeie-s, doar, de patemi istovită.

Ci tu purtându-ți flacăra stăpână
În care mi-ai ars inima cu fală,
Ai să mă vrei când fi-voi izbăvită!

sonet de din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 5

Voi preamări în repetare zorii
Și soarele ivindu-se-n natură
Pe care-o-mbrățișează cu căldură
Aceea care i-ar simți fiorii,

S-ar lăuda ca de-un sărut pe gură
De parcă cel mai mândru dar al Florii
Suav parfum, surâs al Aurorii
Rămas pe buze-i sfântă băutură!

O, acest dar mi se cuvine mie
Ce-atât am plâns zădărnicind risipa:
El, de-ar veni, din nou aș da putere

Privirilor, și-n mare bucurie
L-aș câștiga și-aproape ar fi clipa
Să-ngenuncheze-n fața mea-n tăcere.

sonet de din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul lui Juan

Când frumusețea piere și trece în uitare
Nu-mi pare rău, căci asta e doar o constatare.
Când dragostea fragilă ca scoica se sfărâmă
Eu nu păstrez dintr-însa nici măcar o fărâmă.
Niciun bărbat prieten n-a fost ca să nu știe
Că dragostea nu ține, așa, o veșnicie.
Nicio iubită știu că nu s-a amăgit
Să nu-și dea seama că iubirea s-a sfârșit.
Cei înțelepți au dubii, dar prostul crede tot
Și-atuncea cine cade-n al dragostei complot?

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciorile

Femeia care-a îmbătrânit
Și știe că dorința trebuie să moară,
Dar care nu renunță la iubire,
Aude-un croncănit de cioară.

Ea este-un lujer uscat, lemnos,
Buruiană refuzată de coasă-, amară.
Râsetele inimii pentru ea vor fi
Doar niște croncăneli de cioară,

Alunecând prin aer și-având același timbru
Peste ceea ce-i sterp sau ceea ce poartă rod,
Aidoma primăvara sau atunci când, geroasă,
Iarna arde și-îngheață al câmpurilor glod.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul 11

Lăuta mea, tu care-mi cânți suspinul
Prieten fără pată sau eroare,
Tu ce-mi măsori adâncul ce mă doare,
De-atâtea ori mi-ai plâns amar destinul

Și lacrimei ai resimțit veninul
Schimbându-te din mândră sărbătoare
În lung oftat pe coarda-ți vuitoare
Când jalea mea își revărsa prea-plinul.

De-ți cer să minți tu te oprești pe dată:
Tăcută tu, tăcută eu, tăcere
Dar, din nou suspinelor mă dărui

Prin cânt răspunzi tristeților și iată
Le-ndur, iar sângele îl fac să spere
Un bun sfârșit și dorului mă nărui.

sonet de din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook