Poezii despre tuica de pitesti

Rezultate pentru +tuica +de +pitesti în creaţii poetice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

De când mă ştiu n-am detestat
Şi n-am urât iarna mai tare,
Aşa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;

O aşteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veşminte
Şi să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă aşa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Şi pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:

Cum văd că ninge la fereşti,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Piteşti,
O ţuică fiartă în ibric,

Vezi şi următoarele:

Spună cin' ce-o vrea să spună,
Ţuica este doar de prună.
Din gutui, caise, mere,
Tescovină, piersici, pere,

Vişine, căpşuni, scoruşe,
Portocale, corcoduşe,
Dude, mure sau cireşe,
Coarne, zmeură, măceşe,

Coacăze sau mandarine,
Afine sau clementine,
Faci rachiu sau pălincuţă,
Însă nicidecum ţuicuţă.

De Piteşti sau Livezeni,
De Văratic sau Văleni,
Ţuica noastră românească,
Cine-o face să trăiască!

Vezi şi următoarele:

Ţuica asta ‒ o minune ‒
E făcută doar din prune,
Iară darul ăst' divin,
Zis şi "Ochii lui Dobrin",

Cunoscut de-ntreaga lume,
Are-un excelent renume.
Bună-i ţuica de Piteşti,
De-o bei nu te mai opreşti.

Dacă ţuică bei un ţoi,
Simţi că ai puteri cât doi.
Două ţoiuri dacă bei,
Uiţi de anii mulţi şi grei;

Uiţi de griji şi-amarul vieţii
De povara bătrâneţii;
Uiţi de chinuri şi de boală,
De necazuri, oboseală.

+tuica +de +pitesti