Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

+s-a +mai +linistit

Replici despre s-a mai linistit

Rezultate pentru +s-a +mai +linistit în replici, în ordinea relevanței și a calității:

Valeriu Butulescu

Poporan (apăsat): Ți s-a eliberat chitanță pentru legume?
Nerva: Nu, excelență...
Poporan (îl imită): Nu, excelență! Da, excelență! Hotărăște-te!
Nerva: Păi...
Poporan: Păi? Ce fel de păi? Nerva! Așa vorbești tu cu un martir al neamului?
Nerva (ușor iritat): Cum să-mi elibereze chitanță?
Poporan: Foarte simplu! Chitanțele trebuie și ele eliberate! Libertatea este mai mult decât un concept! Este...
Nerva: Dar eu n-am plătit marfa!
Poporan: Lasă tu plata! Eu te-ntreb de acte! Cum vei deconta ardeiul, dacă nu ți s-a eliberat chitanță fiscală? Deșteptule!
Nerva (zâmbește luminat): Stați liniștit! Avem imprimantă color. Pot elibera orice fel de chitanță...
Poporan: Vreau ca actele noastre să fie în ordine! Sunt erou și nu doresc să-mi pătez reputația cu suc de roșii!
Nerva: Lăsați pe mine, excelență! Eliberez facturi, chitanțe și bonuri de casă, câte vreți. Am lucrat zece ani la tipografie...

replici din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de (2010)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Dar hai să-ți spun de ce te-am căutat de fapt, deci, motivul pentru care mă aflu acum aici. Comandante... Mă auzi?! Comandante... Pe unde-ți umblă mintea, Lucică?!
Lucian: Ah, scuzați-mă, vă rog, domnule, n-am fost atent.
To Kuny: Am remarcat. La ce te gândeai?
Lucian: Poftim?! Nu, la nimic... Nu contează! N-are importanță.
To Kuny: Haide, băiete! Sunt prietenul tău, deci, poți să-mi spui despre ce e vorba, poate te voi ajuta cu ceva. Se observă că te frământă totuși ceva, deși, de moment ce fiul meu s-a împăcat deja cu dulcea sa soțioară, ar trebui să fii foarte liniștit, mulțumit. Se pare însă că mai e altceva ce nu-ți dă pace. Am sau n-am dreptate?
Lucian: Păi, da, dar... Nu e ceva serios! N-ar trebui să mă luați în seamă.
To Kuny: Eu nu te-aș lua în seamă, dar tu nu-mi dai voie, pentru că ești neatent. Și aș vrea să vorbim, dar așa nu se poate! Hai, spune-mi ce ai pe suflet, Luci! Sunt un bun ascultător. Așa că...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Fiule! Ce surpriză!
Nick: Tată?! Drept să-ți spun, nici eu nu mă așteptam.
To Kuny: Ce vrei să spui, dragul meu? Adineauri, când ai plecat de la mine, erai liniștit; acum, din câte pot să-mi dau seama, nu ești. Ce s-a întâmplat între timp? Care e problema ta?
Nick: Problemă?! Nu, tată, n-am nimic... Nu-i nici o problemă.
To Kuny: Mie poți să-mi spui orice. Așa că, te rog, fiul meu, spune-mi ce ai pe suflet! Ce te neliniștește?
Nick: Serios, n-am nimic, tată.
To Kuny: Chiar așa să fie? Și unde ai lăsat-o pe încântătoarea ta soție?
Nick: Eu... Nicăieri.
To Kuny: Nicăieri... E clar; asta era! Deja au început să apară necazuri în paradis.
Nick: Poftim?!
To Kuny: E doar o expresie. Adică, s-au ivit mici neînțelegeri între tine și minunata ta soțioară. Așa-i?
Nick: Neînțelegeri?! Nu, tată...
To Kuny: Te rog, dragul meu, nu încerca să-mi ascunzi adevărul. Mai bine spune-mi! Nu-i exclus să apară și mici neînțelegeri; se întâmplă uneori.
Nick: Așa-i, se întâmplă uneori... Bine, tată! Uite, am să-ți spun.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Luci, acum, că te văd atât de tulburat de cele întâmplate, sincer, tu mă îngrijorezi chiar mai mult decât Nick! Așa că, te rog, calmează-te! Nu-i atât de grav cum pare.
Lucian: Cum așa?! Ce vrei să spui?
Maria: Crede-mă, mă descurc eu cu Nick.
Lucian: Ar fi bine să fie așa cum spui tu. Însă tare mă tem că nu-i atât de simplu. Poate ar trebui totuși să încerc să-i vorbesc.
Maria: Nu! Am să vorbesc eu cu el.
Lucian: Bine, dar...
Maria: Nu, te rog... Nu-i o problemă pe care să n-o pot rezolva. Te rog, ai încredere în mine!
Lucian: Sper din tot sufletul să nu te înșeli!
Maria: Sigur nu mă înșel. Am să plec chiar acum să vorbesc cu el.
Lucian: Așteaptă! Te conduc.
Maria: Nu, Luci. Nu cred că ar fi o idee prea bună. Nu acum! N-ai face decât să torni gaz peste foc!
Lucian: Așa-i, ai dreptate! Unde mi-o fi capul?
Maria: Te rog, rămâi aici și încearcă să fii calm! Nu crea și alte probleme, că n-are rost!
Lucian: Bine. Am să încerc. Ai grijă ce-i spui, blonduțo!
Maria: Stai liniștit, voi avea!
Lucian: Blondino, îmi pare rău că s-a întâmplat așa!
Maria: E-n ordine, Luci! Repet, nu-i vina ta.
Lucian: Baftă, micuțo...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Aș vrea să te pot ajuta cu ceva. Cum să te ajut, Luci?! Cu ce?! Te rog, spune-mi, ce-aș putea face pentru tine?
Lucian: Nimic, blondo. Nimic! Oricum, mulțumesc pentru intenție... Nu înțeleg, oare de ce a procedat astfel? Ce-a fost în mintea ei? Ce i-a venit, dintr-o dată? De ce l-a sărutat? Pe Sid... De ce?!
Maria: Evident, pentru a te provoca, în mare parte, din cauza ta.
Lucian: Cum adică, din cauza mea, blondo?
Maria: Păi, probabil se simțea jenată de privirile tale și s-a gândit că astfel ți-ar putea da o lecție. Și doar ți-am spus de nu știu câte ori să nu-i mai fixezi atâta cu privirea!
Lucian: Nu m-am putut abține. La naiba! Trebuia să-ți fi dat ascultare de la bun început și să fi plecat când au intrat ei doi acolo.
Maria: Ar fi trebuit. Acum însă nu putem schimba nimic.
Lucian: Dar și mai bine ar fi fost dacă nu veneam deloc în oraș azi. Oare nu stăteam liniștit în nava noastră, fără probleme?! Așa, m-am învârtit ca un idiot prin oraș și... Până la urmă, am găsit ce căutam!
Maria: Ah, Luci, de ce trebuie să ai tu mereu probleme?
Lucian: Nu știu, blondo, nu-mi dau seama. Oare de ce?!
Maria: Păi, după cum spui chiar tu, prea le cauți...
Lucian: Da, tot eu le caut; cu lumânarea...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Deci, s-a întâmplat totuși ceva. Știam eu! Spune! Te ascult.
Nick: Dacă ai știi, tată...
To Kuny: O să știu, după ce-mi vei spune tu.
Nick: Păi, după cum știi, de dimineață am fost în vizită la bordul navei noastre, "Vulturul", împreună cu Lia și Maria. Sora mea s-a retras mai devreme, pentru că ea fusese acolo ieri cu tine, așa că am rămas doar eu și Maria, până seara, când ea s-a hotărât să meargă în nava lor, "Pacifis", s-o vadă pe micuța femelă-păianjen de acolo, pe Ema, deși până-n acel moment doar păianjeni văzuse. Eu n-am însoțit-o, pentru că am venit aici, la tine, să discutăm serios despre problema secretului nostru, pentru că tot ea m-a rugat insistent să-ți vorbesc despre asta.
To Kuny: Da, dragul meu, știam. Până aici, nimic nou. Toate astea mi le-ai spus deja când ai venit la mine de la bordul "Vulturului". Atunci însă nu erai deloc supărat, iar de la mine ai plecat liniștit, mai ales că te-am asigurat că voi încerca să rezolv într-un fel sau altul situația.
Nick: Cum vei încerca? Vei spune adevărul?
To Kuny: Deocamdată, nu! N-a sosit încă momentul adevărului. Voi încerca să găsesc o altă soluție. Poate că voi încerca să vorbesc cu comandantul lor, el va înțelege. E un băiat drăguț.
Nick: Aici ai dreptate. Chiar este drăguț. Poate prea drăguț.
To Kuny: Poftim?! Ce vrei să spui?
Nick: Nimic rău, tată.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Bine, scuză-mă... Și cum s-a rezolvat problema în final?
Lucian: Nu contează cum, ci doar că s-a rezolvat totuși, cu bine.
Lia: Și totuși, cum ai reușit să-l convingi pe Nick?!
Lucian: Ți-am spus, nu mă mai chinui atât, nu vreau să detaliez, mi-a fost de ajuns prin ce-am trecut aseară... N-a fost deloc plăcut!
Lia: Care parte n-a fost deloc plăcută pentru tine?
Lucian: Poftim?!
Lia: N-are importanță. Deci, aseară, când ne-am întâlnit, totul se rezolvase deja, de aceea erai atât de mulțumit!
Lucian: Da, evident!
Lia: Și totuși, ce căutai în oraș?
Lucian: Cum, adică?! Păi, Nick plecase furios din navă, apoi, blondina... Ea mi-a spus să stau liniștit, că va rezolva ea totul, dar n-am putut să-i dau ascultare. Nu puteam fi liniștit! Nu puteam suporta gândul că le creasem acest gen de probleme! M-am dus să vorbesc cu Nick, să-i explic situația, însă nu mai era nevoie... Când am ajuns eu acolo, erau deja împăcați, îmbrățișați. Maria a reușit să-l convingă că nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Ești sigur că se împăcaseră?
Lucian: Da, absolut! Dacă văzându-i împreună, îmbrățișați, încă puteam avea îndoieli, apoi Nick mi le-a spulberat imediat! El însuși m-a asigurat că totul este în ordine. Blonda a reușit să-l convingă, iar eu eram mulțumit, pentru că nu mi-ar fi convenit deloc ca eu să fiu motivul pentru care ei doi să se certe. Sunt un cuplu reușit; le stă foarte bine împreună!
Lia: Așa e. Să nu uiți acest lucru!
Lucian: Ce vrei să spui, Lia?
Lia: Nimic. Mă întrebam doar cum poți să intri mereu în astfel de încurcături neplăcute?
Lucian: Și eu m-am întrebat acest lucru... N-am găsit încă un răspuns.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Din cauza lui Sid ai întârziat azi, nu-i așa?
Lia: Poftim?!
Lucian: Ai fost cu el în dimineața asta, de aceea ai sosit mai târziu decât toți.
Lia: Știi, nu sunt obligată să-ți răspund! Sunt în vacanță, deci, fac ce vreau! Nu mă provoca!
Lucian: Ca de obicei, adopți această strategie pentru a scăpa de explicații nedorite! Însă să știi că te-am văzut cu el, miercuri seara, după ce ați plecat toți din navă. Vă plimbați împreună prin oraș; îl țineai de mână, ba chiar l-ai și sărutat pe obraz!
Lia: Ah, deci, mă spionai, Don Juan?! Încercai să intri în pielea lui James Bond sau ce?!
Lucian: Nu-i adevărat! Nu te spionam deloc! Nu încerca să inversezi rolurile! Sau ai uitat deja cine a jucat prima oară rolul spionului, domnișoară Mata Hari?!
Lia: Off, încetează! Ce-i cu tine? Nu mă face să regret că am venit totuși. Vrei cumva să plec?
Lucian: Bine, fii calmă! Dar repet, nu te spionam; pur și simplu s-a nimerit să fiu acolo. Mă plictisisem singur în navă, era a doua zi de Crăciun, iar eu stăteam ca prostul singur, aici, pe puntea principală, doar cu brăduțul nostru, așa că plecasem să te caut, însă când am ajuns eu, Sid era deja acolo, la ușa camerei tale.
Lia: Așa; și?! Ce dacă?! Ce-i cu asta?! Uneori nu te înțeleg deloc! Ești tare ciudat! Dacă nu te-aș cunoaște, aș fi înclinată să cred că ai fi gelos. Însă te cunosc prea bine, așa că îmi dau seama că asta-i imposibil. Ar fi ridicol! Doar nu suntem nici măcar prieteni, decât colegi de echipaj și parteneri la cercetări, atâta tot. Așa că vezi-ți liniștit de treaba ta și nu te amesteca în viața mea! Sunt liberă să fac ce vreau, nu ți-e încă clar acest lucru?
Lucian: Ai dreptate, am înțeles asta!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Salut. Deci, domnișorică, așa ai înțeles tu să ai grijă de pacientul meu?
Nick: Maria a avut grijă de mine așa cum trebuia.
Stela: Așa deci... Se vede. Și ce face pacientul meu? Cum se mai simte el?
Nick: Grozav, Stela! Complet refăcut, ca nou. Numai că injecția ta m-a cam durut. Privește doar cum mi s-a umflat și mi s-a înnegrit brațul în locul respectiv.
Stela: Eh, doar n-ai de gând să te plângi pentru o micuță înțepătură. Ea este cea care te-a vindecat.
Nick: Poate... Și nu vreau să mă plâng de metodele voastre de vindecare, numai că eu nu sunt obișnuit cu așa ceva.
Stela: Lasă, că ai să te obișnuiești tu! Și să zici mersi că te-am înțepat în braț și nu în altă zonă a corpului; să nu precizez și-n care anume...
Nick: Poftim?! În altă zonă?! În care?
Stela: Ah, ești curios... Vrei să-ți arăt, chiar acum?
Nick: Nu, mulțumesc! Nu sunt chiar așa de curios.
Stela: Stai liniștit! Nici nu intenționam să-ți arăt; glumeam doar, desigur. Dacă te simți bine, atunci totul este în ordine. Asta-i tot ceea ce mă interesează, să știu că tratamentul meu și-a făcut efectul, deci a fost eficient. În rest... Nu contează!
Nick: Desigur. Ai dreptate. Scuză-mă, Stela. Sunt cam mofturos. Îți mulțumesc că m-ai tratat.
Stela: N-ai pentru ce să-mi mulțumești, drăguțule. Mi-am făcut doar datoria, fiind medic... Nu cred că mai e nevoie să te consult pentru a constata că ești complet vindecat. Mi-e destul de clar acest lucru.
Nick: Să mă consulți?!
Stela: Mda... Dacă vreodată va mai fi nevoie, vei afla și ce înseamnă acest lucru. Acum însă, dacă n-aveți nimic împotrivă, haideți pe puntea principală. Ceilalți sunt nerăbdători să vă vadă; mai ales sora ta...
Nick: Îmi închipui. Haideți!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Stai liniștit! Chiar dacă vorbim, te rog să nu-mi dereglezi aparatura.
Lucian: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama... Dar cum poți spune una ca asta? Evident că nu acesta este motivul pentru care s-a apropiat de tine. Și de ce crezi că n-ar avea pe cine altcineva să aleagă? Blonda, hai să spunem, iese din discuție acum, nu mai este liberă, dar pe tot parcursul călătoriei până aici a fost mereu liberă, deci, dacă ar fi avut de gând să se apropie de ea, nu văd ce anume l-ar fi reținut. În plus, încă mai e Lia, care e și ea liberă, la fel ca și tine, apoi Ly, care, s-o spunem drept, e foarte atrăgătoare. De altfel, ar mai fi Sonya, cât și o mulțime de alte fete de aici, de pe Proxima, care de care mai frumoase, deci, ar fi avut totuși de unde alege.
Stela: Poate, Luci. Dar să le luăm pe rând. Maria sigur nu mai poate intra în discuție acum, Lia are o fire aparte, retrasă, distantă, rece, dificilă, Alex n-ar fi reușit niciodată să se apropie de ea, iar în ceea ce o privește pe Ly, ea e de mult în vizorul campionului, iar Alex n-ar fi în stare să-i facă una ca asta mai tânărului nostru coleg, adică să se pună între el și Ly. Cât despre Sonya și celelalte fete de pe planeta Proxima, or fi ele într-adevăr frumoase, dar nu l-aș vedea pe Alex, sau pe vreunul, oricare dintre voi, îndrăgostit de o fată de pe o altă planetă.
Lucian: Păi, doctore, ar fi deja Mihai; doar ce ai zis că el și Ly...
Stela: Cu Ly e cu totul altceva.
Lucian: Altceva?! Ce altceva?! E sau nu de pe Proxima? Din câte știu eu, e chiar fiica domnului To Kuny, conducătorul local, deci, despre ce altceva ar putea fi vorba?
Stela: Ai, dreptate, dar Ly... Nu știu, parcă e altfel, am această ciudată senzație; ori poate doar din cauză că ne-am obișnuit noi cu ea...
Lucian: Chiar că e o senzație ciudată, doctore.
Stela: Să lăsăm asta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook