+pentru +incurajare

Persuasiune

Timidă ploaia se scurgea pe geam
Când reveria mea vâna prin nouri,
Nedesluşite păsări ciripeau pe ram
Şi alunecau în iarbă vesele ecouri.

De undeva venind sub o umbrelă
Paşi mici se agitau pe tocuri cui
Şi izvorând din atitudinea rebelă
Mă săgetă lucirea ochilor căprui.

Încât trezit din melancolica trăire
Deschisei larg fereastra surâzând
Apoi încurajat de optimistul gând
Am salutat cu inocenţa din privire.

Primii răspuns din senzuala gură
Al cărei ruj cu minijupul se asorta
Că-s domnul ce a fost zărit cândva
Prin mall având romantică figură.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Silvia, Secretar General în retragere

(la prima suflare)

"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieşi din tine însuţi.
De a te scoate din minţi cumva.
Câte minţi? De ce "minţi"?

Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinţ din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
şi transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!