+pahar +cu +vin

Părinte, urlă primarul, dacă nu ne ţii ceva, să fiu al dracului dacă nu-ţi închid biserica! Declar molimă şi epidemie locală, îţi închid biserica şi te las şomer, te trimit la muncile agricole! Preotul bău încă un pahar de vin până la fund, apoi pe-al doilea şi se îmbată şi el.
— Ce să cânt, comandante? Întrebă, ridicâdu-se şi luând o poziţie corespunzătoare, de solist aflat pe scenă, în faţa publicului, cu pieptul bombat.
— Repertoriul dinainte stabilit, comandă primarul, începe cu o "Magdalenă". Îţi dau prima strofă: "Magdaleno, de ce minţi, Că albina n-are dinţi. N-are dinţi, n-are măsele, Ca să te muşte cu ele. Cât am fost eu militar Te-ai servit particular La, la, la, la, la,...
— Să închidem mai întâi ferestrele, propuse preotul, că mă aud enoriaşii.
Primarul se ridică brusc, răsturnând scaunul şi vărsând un pahar cu vin.
— Îi bag în paştele mă-sii de enoriaşi! Îi arestez pe toţi! După care se repezi la fereastră şi urlă, ieşit din minţi:
— Mă, enoriaşilor! Tu-vă pastele şi evanghelia mamelor şi taţilor voştri! La muncă, ortodocşilor!

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vine un flăcău acasă:
- Mamă! Tată! Ard de dor!
Am decis să mă însor
Cu fata lui moş Arvinte,
Că-i frumoasă şi cuminte
Gingaşă şi educată,
Pe deasupra încă-i fată.
Mama-l pupă şi-l mângâie,
Lăcrămând de bucurie.
Numai tata-i supărat
Şi-l priveşte încruntat.
Pe urmă îl ia de-o parte
Şi începe de departe:
- Mai demult, în tinereţe,
Ne-am iubit cu mama fetei.
N-o s-o iei, că nu se poate,
Ea ţi-i soră, tu-i eşti frate!
Flăcăuandrul, abătut,
Mult a plâns şi a băut,
Şapte zile, şapte nopţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îndată ce deschideam uşa bibliotecii, mă şi pomeneam în pântecul unui bătrân inert: marele birou, mapa de birou, petele de cerneală roşii şi negre pe sugativa roză, rigla, borcanul cu clei, mirosul stătut de tutun, iar iarna, împurpurarea Salamandrei, trosnetele de mică erau Karl în persoană, devenit obiect: nu mai era nevoie de nimic altceva care să-mi creeze acea stare de graţie: alergam la cărţi. Sincer? Ce înseamnă asta? Cum aş putea să stabilesc – mai ales după atâţia ani – insesizabila şi mobila frontieră care separă posesiunea de cabotinaj? Mă culcam pe burtă, cu faţa spre ferestre, cu o carte deschisă înainte, un pahar de apă amestecat cu puţin vin în dreapta, la stânga, pe o farfurioară o tartină cu dulceaţă.

citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre un an

hai să vorbim despre un an
neînceput
unul întreg, care n-a mai trecut
sau n-a mai fost

desfac eu un vin
şi pun pe foc să mai stăm
iar lângă vin desfac un an
pe care-l vrei

atât de liniştit aş fi să ştiu
să-mi spui ce ştiu
m-aş face eu
te-aş face înapoi
univers din pustiu

alege tu un an
că am curaj
şi să-l împart
şi să îl torn în pahar

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Dinu (12 februarie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul înseamnă destin

Nu mi-aş fi putut dori o altfel de viaţă. Aceasta este chemarea mea,
să muncesc ogorul şi să cultiv duzi

cu cele două braţe ale mele. Întotdeauna am fost priceput la asta;
şi totuşi, împotriva foamei şi a frigului, rămân

cu pleava şi cu zdrenţele. Nu vreau mai mult decât
un stomac plin. Tot ce doresc este destul

orez, haine călduroase pentru iarnă şi
cămăşi uşoare pentru arşiţa verii –

atât. Dar nu reuşesc nici asta. O,
lucrul ăsta te poate umple de amărăciune!

Iar caracterul înseamnă destin. Dacă
eşti naiv în viaţă, drumurile ei te vor înşela.

Aşa stau lucrurile. Nimic nu le poate schimba. De aceea,
mă voi bucura de fiecare pahar cu vin.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se învoiră a-i da o odaie să lucreze numai Prâslea singur, şi pe fiecare noapte să-i dea câte o trăistuţă de alune şi câte un pahar de vin bun. Argintarul îi ducea grija, fiindcă, ascultând pe la uşe, n-auzea alt decât cum spărgea la alune pe nicovală! Iară când fu a treia zi, el ieşi dis-de-dimineaţă din odaie cu furca pe tavă, pe care o scosese din mărul zmeului, ce era la dânsul, şi o dete argintarului ca să o ducă fetei împăratului. Argintarul nu mai putea de bucurie, şi-i făcu un rând de haine; iar pe la nămiez, când venise slujitorii împăratului ca să-l chele la palat, el se duse şi îi dete furca care torcea singură. După ce împăratul se minună de frumuseţea ei, dete argintarului doi saci de bani. Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă; ea cunoscu furca şi pricepu că Prâslea cel viteaz trebuie să fi ieşit deasupra pământului.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbeşti cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene şi pasu-ţi tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri şi de atingeri sub un gând răpus,
Ţi-e toamna har şi veşnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-aşezăm în pribegia nopţii, cu şoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiţi de un păcat măcar, tăcuţi şi fericiţi sub talpa sorţii.
Şi să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii şi suspin, o mângâiere şi-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ţi-e destul, s-o-mpărţim ca pe-o gutuie coaptă?

Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei şi muze şi ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit şi lacom şi deplin
Eu vin şi uit că ţi-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?

poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antarctica operată

moartea

îmi zâmbeşte dintre dungi de pijama
eu îi zic să se ducă-n
pinguinia
cu dinţii ei de lumânare-n dovleac

4 lazări:

AdusulTăiatulVindecatul

şi Eu

de ce ai băut Vasile-i curios
braconierul c-un pahar de Jack în faţă
de îngere... n-ai întrebat
cum ar fi fost să fiu un treaz în viaţă

oricâtă
pâine-mi dospeşte-n cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vasile Munteanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Lin, mai lin coboară cerbii pe la sate
Au în corne ramuri tinere de brad
Trece Vicleimul, ceas de taină bate
Pruncii prind cu mîna stelele ce cad.

Pomul plin de iarnă iarăşi luminează
Poleite daruri, globuri de rubin
Parcă e un vultur care stă de pază
Ca să nu se piardă un popor creştin

La Mulţi Ani! – cu bucurie, florile dalbe
Domnu-n pace să vă ţie, florile dalbe
La Mulţi Ani! – şi spor în toate, florile dalbe
Cu belşug şi sănătate, florile dalbe.

Îmbătat de slavă, sufletul se pleacă
În străvechi legende, iar ne regăsim
Cît avem colinde, ţara nu-i săracă
Glorie acestui sanctuar sublim.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea Domnului şi a Creştinătăţii

NAŞTEREA DOMNULUI ŞI A CREŞTINĂTĂŢII

Când vezi că vine iarna cu viscol şi ninsoare
Iar viaţa din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun şi omenos la sfântă sărbătoare,
A Naşterii lui Hristos şi-a lumii creştinare!

Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenţei dă şi celui ce n-are,
De întâlneşti prin viaţa scurtă şi trecătoare,
Destin nefast la oameni supuşi la îndurare!

Şi străduieşte-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neştiind cât îţi va fi
Pe cale, firul vieţii cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinsteşte praznicul veşnicirii!

Tradiţia revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Ţărâna pe morminte sau cenuşa în urnă,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!