Poezii despre om si divinitate
Rezultate pentru +om +si +divinitate în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Amore mio
Iubire hieratică
Cu iz de latinitate
Fii tu marginea
Nemărginită a vieții
Fii tu limita
Nelimitată a trăirii
Fă-te aievea divinitate
Ca o rază celestă
Cu nuanțe sacre
Intimitate de o clipă
Ca să rămâi veșnică
Fredonează neîncetat
Romanța pasiunii.
poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre limite
- poezii despre viață
- citate de David Boia despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre latini
- poezii despre iubire
- citate de David Boia despre iubire
- poezii despre intimitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dar Divin
Am cunoscut-o în pragul primăverii
Îmbrăcată în miresme și petale
Mi-au prezentat-o cireșii, vișinii și merii,
Venită din lumea sacrelor vestale.
Sau poate înger inocent zburând
De pe Calea cerului Lactee
In livada mea aterizând
Cu chip și grații de femeie.
Mulțumesc, divinitate, pentru darul tău
Făcut versificatorului Penescu.
Sunt mai îndrăgostit decât Demonul lui Lermontov
Si decât Luceafărul lui Eminescu.
poezie de Tudor Penescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vișine, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre mere, poezii despre inocență sau poezii despre femei
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre visare, poezii despre soție, poezii despre plimbare sau poezii despre pace
La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre suflet, poezii despre moarte, poezii despre suferință, poezii despre creativitate, poezii despre țări sau poezii despre vorbire
Pădurea
O liniște solemnă și activă.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Oscilând pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspirație a pământului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atâtea esențe de divinitate.
În jurul meu pădurea lucrează la cercuri.
În trunchiuri
Ciocănitoarea bate nituri
E o liniște încărcată
De febra înălțării unor catarge.
Unde plec, Doamne?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre brazi
- citate de Marin Sorescu despre brazi
- poezii despre stejari
- citate de Marin Sorescu despre stejari
- citate de Marin Sorescu despre religie
- poezii despre păduri
- citate de Marin Sorescu despre păduri
- poezii despre lemn
- citate de Marin Sorescu despre lemn
- poezii despre frunze
- citate de Marin Sorescu despre frunze
Comemorare Sfântului Ștefan cel Mare
COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)
Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.
La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ștefan-Vodă-cel-Mare.
El nu purta renume din statură,
ci din fermitate și-nțelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.
Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre creștinism, poezii despre România, poezii despre sfințenie sau poezii despre război
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre sunet, poezii despre singurătate, poezii despre seară sau poezii despre râuri
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi sau poezii despre toamnă
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre nori, poezii despre foc, poezii despre existență, poezii despre albastru, poezii despre roșu, poezii despre mântuire sau poezii despre maturitate
Jalbă futilă
Prințesă! Gelozia-mi pe Hebe se abate
Cum stă pe ceașca care tu buzele îți moi.
Mă-aprind, dar din păcate n-am rang decât de-abate;
Pe Sèvres însă-aceștia nu-s zugrăviți nici goi.
Cum nu cânt nici cățelul bărbos, tot din păcate,
Nici rujul, nici pastila, nici tandrul joc de doi,
Și cum mai știu că dulcea-ți privire ți-o despoi,
O, blondă, pieptănată de o divinitate.
Numește-mă - Prințesă, al cărei râs plăpând
Pe mieii-n turme, gingaș, domesticiți, păscând
Și behăind spre-nalte deliruri pastorale,
Ca să mă zugrăvească Amorul, pana-i lungă,
C-un fluier într-o mână și dormitând la strungă -
Numește-mă păstorul surâsurilor tale.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre ruj, poezii despre păr blond, poezii despre jocuri, poezii despre câini, poezii despre cosmetică sau poezii despre barbă
<< < Pagina 1 >