Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

+minte +si +inima

Toate rezultatele despre +minte +si +inima

Rezultate pentru +minte +si +inima în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:

Cearta dintre inima și trupul lui Villon

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai țin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras și singurel,
Trist, alungat la colț ca un cățel.
- De ce-s așa? - De viața ta șucheată.
- Ce-ți pasă ție? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi crește-odată.
- Altcé nimic nu îți mai zic! - Nu-mi pasă!

- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, și ce!
- Păi ești copil? - Ba! - Mi se pare
Ești apucat! - și cum, de gât ai vré?
- Nimic nu știi! - Ba știu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Și iar ne hărțuim de ești ciudoasă.
- Ești chiar pierdut! - O să mă opintesc.

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 20 septembrie 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Poems Paperback" de Francois Villon este disponibilă pentru comandă online la 90.99 lei.

Să aveți către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă și către voi minte de judecător.

citat din
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Între el, Dumnezeu și timp

întotdeauna am știut că
omul minte din cauza prostiei lui
și asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează și o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
știu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a știut că
între el și celelalte lucruri
există minciuna
și că se împarte între el, Dumnezeu și timp

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi
Lilia Gutierrez Riveros

Muzicienii

Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.

Își eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează și limpezesc aerul
dând vieții o nouă formă și strălucire.

Aduc cu ei un vechi mister
și cu el modelează sufletul secolelor.

Muzicienii sunt marea
care cheamă râul și creaturile sale.

Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina își atinge sensul maxim.

Minte, inimă și meșteșug
sunt muzicienii

-ei-

[...] Citește tot

poezie de din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sensul vieții

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața – un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

În inimă-i răspunsul!

Nu te lăsa prostit de vorbe mari
Ce-ți sunt în minte strecurate,
De către cei ce împletesc cuvinte
S-apoi le-aruncă în văzduh
De dragul de-a le auzi rostite.

Caută-n schimb să-ți faci curaj,
S-asculți tăcut ce inima-ți șoptește.
Și cu încredere s-o lași să te ghideze,
Pe calea către tine.

Ea știe fără nici cea mai mică urmă de-ndoială
Ce-ai fost, ce ești și ce poți deveni,
Și fără să judece-ale tale fapte
Te sfătuiește și te îndrumă răbdătoare,
Știind că într-o bună zi te vei trezi.

Așadar, aruncă-ți ochiul către ea mai des.

Lăsându-te călăuzit de-a ei înțelepciune

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Renascut din propria cenusa" de Paul Avram este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 21.99 lei.

Descendență

Cât încă îți mai iei din timp să privești mersul de furnică,
să te gândești că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaș, să te parcurgă ca pe-un pod
și să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-și pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut așa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să știi că n-ai pierdut din tine, din tot ce ți-au transmis strămoși,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare și se îmbrăcau în alb, frumoși,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
și ți-au lăsat și ochi și gene și inimă, să fii sensibil
și trup, să te faci scut de țară și minte, din aceea pură,
să știi salut, să dai binețe și la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...

... poți să te scoli de la pământ, poți vieții să mai dai o tură!

poezie de (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii, și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții. Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț. Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise: "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele; pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit. Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de în din Egipt, cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!" Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; el începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană, până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața. Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei, căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții.

în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare - 7:6-27
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin

În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.

Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.

Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roata

Roată, roată, roată, roată,
Te-aș mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuși și o roată!...

Vrei să spui că omul n-are
Și o roată-nvârtitoare?
Ba să știi că și el are
Și-încă două-n angrenare!

Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Și nu bate din aripă!...

Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Și nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!

[...] Citește tot

poezie de (6 mai 2010)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când cresc măselele de minte? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!