+mi-e +greu

Orice dorinţă am, scop sau vis, le obţin ca un premiu pentru învăţarea etapelor, lecţiilor ce duc la finalul călătoriei. Încearcă să priveşti un vis, un obiectiv, ca pe o teză, lucrare de control sau de licenţă. Ai nişte lecţii de învăţat. Dacă le înveţi, iei notă de trecere, dacă nu, rămâi corigent. De exemplu ne alegem un obiectiv: Vreau să fiu fericit în relaţie. Îmi fac caiet de visuri, îmi pun poză cu un cuplu şi o relaţie fericită. Îmi fac afirmaţii, gândesc pozitiv am speranţă şi sunt la un pas să mi se îndeplinească visul. Dar viaţa este un profesor dur, îţi dă examenul şi apoi îţi predă lecţia. Viaţa decide că eu nu pot să îmi ating acest vis/obiectiv până când nu învăţ lecţia aprecierii. Când am învăţat să apreciez lucrurile mărunte, din fiecare zi a relaţiei mele, voi avea o relaţie fericită, dar eu nu ştiu asta acum. Aunci, viaţa se transformă în profesor. Unul destul de dur. Îmi pierd relaţia actuală pentru că nu am ştiut să o apreciez şi mi-e tot mai greu să îmi fac o relaţie nouă pentru că am devenit negativist, plin de ură şi nu mai văd nimic bun, nu mai pot aprecia nimic. În acest moment, asumarea responsabilităţii e singura ta salvare. Când îţi asumi responsabilitatea şi ştii că doar de tine depinde să îţi atingi visurile, obiectivele, atunci începi să înveţi. S-ar putea că lecţia aprecierii să dureze 6 luni, 6 ani sau o viaţă întreagă. Doar de tine depinde cât de repede îţi înveţi lecţiile.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BALADA EMIGRANTULUI

(după VIAŢA LA ŢARĂ – G. Topârceanu)

Locuinţa mea de vară
E în ţară...
Şi de ea mi-e tare dor
Port în inimă-ntristarea,
Depărtarea,
Sufletului călător.

Stau aici şi-mi văd de treabă
Cu o babă
Într-un stat occidental;
Toate alea mă irită
Că-s lipsită
De al meu sătuc natal.

Mi-ar fi dor de-o berărie –
Să se stie!
De-un jegos de cârciumar
Chiar de are marfă proastă

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petiţie la ducele de Bourbon

Stăpân al meu şi prinţe preatemut,
Lujer de crin, din rege zămislit,
François Villon, ce soarta l-a bătut
Cu vânătăi avane, crunt lovit,
Te roagă prin scrisoarea lui, smerit,
Să-i dai un împrumut dacă ai vrea;
La toate Curţile e gata a jura
Că-ţi dă 'napoi, nu pierde-ncredinţarea:
Nici pagubi, nici câştig nu ai avea,
Nimic n-ai pierde, decât aşteptarea.

De la alţi prinţi lescaie n-a cerut,
Doar de la tine, robul tău, cel care
Din şase scuzi primiţi cu împrumut,
Mai toţi i-a cheltuit pentru mâncare.
De-odată a-i plăti, după onoare,
Uşor şi de îndată se-mplineşte;
În codrul din Patay ghinzi de găseşte
Şi din castane împlinind vânzarea,
La ţanc, fără zăbavă te plăteşte;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e deosebit de greu să cred în statornicia oamenilor, dar uşor mă conving de inconsecvenţa lor.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să exagerezi: cele mai multe zâmbete îmi sunt adresate mie – cu cât mi-e mai greu, cu atât am nevoie de mai multe argumente pentru a mă convinge că încă rezist.

citat din Ana Blandiana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănitul dintre linii

Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte e-n jur acum
Mi-e viaţa numai ca un fum.

Îmi cad pe faţă fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie, şi nici vânt...
(...)

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Măreţie căutând, sufletul răceşte
Şi devine tot mai mic...
Ce-l nemulţumeşte,
Greu mi-e să explic,
Căci bai, nu-i că nu găseşte...
Ci că nu îl mulţumeşte
Pe deplin nimic!
&
Dar să ştii, iubind un pic,
Sufletul se fericeşte,
Cât ar fi de mic!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbor

Când mâna ta pe fruntea mea e floare
Şi-nfrigurat cealaltă mână-ţi caut,
Mi-e sufletul ca lanul verde-n soare
Şi cugetul ca zvonul unui flaut,

Dar când departe paşii tăi îmi sunt
Şi sânul cu miros de busuioc,
Mă simt un arbor greu către pământ,
Încins între perdele largi, de foc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noemi: Mi-e teamă...
Juan: De ce?
Noemi: Că voi înnebuni din cauza ta.
Juan: Înainte de a înnebuni trebuie să-ţi spun ceva ce nu ţi-am zis niciodată.
Noemi: Nu, nu-mi spune... Nu vreau să mă minţi, nici să te înşeli...
Juan: Să nu te înşeli tu... Ceea ce-ţi voi spune nu e minciună: ţi-e mai greu să rămâi fidelă decât infidelă.

replici din piesa de teatru Între viciu şi virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Tu, Doamne

Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino şi du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ţine-mă, Doamne, în ea.

Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.

Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subţire de in
Fie-mi veştmântul divin.

poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!