+locul +tau

Îndrăgostiţi sub acoperire

În locul meu vorbeşte poezia
în locul meu iubirea te sărută
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
trăieşti cu dragoste-n redută

În locul meu iubirea te sărută
în locul meu îmbrăţişează marea
Socrate bea în locul meu cucută
de dor când mă apucă disperarea

În locul meu te-mbrăţişează marea
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
în codrul vieţii dacă uit cărarea
în locul meu vorbeşte poezia

În locul meu iubirea te sărută
în locul tău rănită e o ciută

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea este locul în care Dumnezeu te ascultă, este energia necesară care stinge întunericul din interiorul tău.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măreţia sufletului nu înseamnă atâta să tinzi către culmi şi înainte, cât să ştii să te aşezi la locul tău şi să te îngrădeşti.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

Trec printre oameni trişti, imaginari

Ca un bolnav de la reanimare

De când din viaţa ta eu am plecat

Nebunii invadează Satu Mare!

Ne sfâşie cuvintele, rotund,

Frezii ciudate cheamă înapoi,

Tăcerile în locul tău răspund

Ca un neant cuvintelor dintre noi

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu din Evadaţi din zăpadă (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 78

Pentru că des ca Muză te-am chemat
Şi-a ta splendoare-n vers m-a sprijinit
Alte condeie locul mi-au luat
Şi-al lor poem tu l-ai oblăduit.
Cu ochii-l pui să cânte pe cel mut,
Pe ignorant în zbor l-ai ridicat
Celui şcolit tu aripi i-ai făcut
Şi celor nobili şarmul le-ai dublat.
Dar să fii mândru de al meu condei,
Căci tot ce scriu, din tine e născut
Altor poeţi le dai numai idei
Şi cu-al tău farmec versul le-ai umplut.

Dar tu eşti arta mea şi-al meu garant
Că mă faci cult, deşi sunt ignorant.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 57

Sunt robul tău şi cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorinţă?
Căci timpul meu eu nu îl preţuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putinţă.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aştept pe tine
Şi-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Şi că m-ai părăsit cândva pe mine.
Şi nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi şi unde-ţi este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.

Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ţi pune gând rău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un băietan

De-aş fi prinţ oriental, o, băietane,
Aş îmblânzi pentru tine căprioare
Să-ţi doarmă neted la picioare
Ca-n miniaturile persane.

De-ai sta pe un covor de Ispahan
Aş vedea lumea-nfiorată
Ce ţi se oglindeşte roată
În ochiul tău de vultan.

Ţi-aş da un şoim pe mănuşe
Şi-un cal arab de neam ştiut
În locul căţelului slut
Ce te precede la uşe.

Poet la curtea lui Cosroes
Pe douăzeci de moduri aş cânta
Tot farmecul şi tinereţea ta
În fum de nard şi de aloes.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrează, Ţară!

Ia mătura şi-mbracă-ţi salopeta,
S-a rezolvat un loc şi pentru tine,
Dar vezi şi tu, fă-ţi datoria bine,
Respectă continentul şi planeta.

E bună munca necalificată,
Stai în genunchi şi şterge la podele,
Eşti norocoasă că, în vremuri grele,
Ai un servici şi loc pe-un ştat de plată.

Ia cârpa şi ligheanul! Şi la treabă!
E vremea ta, să te afirmi afară,
Fii liniştită şi lucrează, Ţară,
Trudeşte cu migală şi cu grabă!

E şansa ta că-n lumea asta mare,
Ai locul tău frumos, de servitoare!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Tragedia naţională (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea

Pe crucea mântuirii ce-am ridicat-o-n fine
din lespezi de iubire punând mortar de dor,
din când în când acelaşi sublim Mântuitor
se lasă prins în cuie şi moare pentru mine.

De fiecare dată îi tot rămân dator
şi totuşi nu îmi cere nimic când iarăşi vine.
Nu ştiu ce vrea, ce-ncearcă, ce speră că obţine
cu sacrificiu-acesta etern, copleşitor.

Am încercat odată, când el era departe,
în cuiele durerii să stau în locul Său,
dar m-a cuprins deodată un frig cumplit, de moarte.

Şi-au început să plângă părerile de rău,
când El venind îmi spuse dându-mă blând deoparte:
Să nu mai urci acolo, nu-i încă locul tău.

sonet de Anatol Covali (25 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faust: Nu-ţi fie teamă c-o să rup această învoială.
Se-ndreaptă-ntreaga-mi străduinţă cu putere
Tocmai spre ceea ce promit. Cuvântu-i spus.
M-am căţărat puţin prea sus.
Prin rangul tău mi-e locul. Ce durere!
Marele duh - dispreţ cules-am de la el!
Natura - porţile mi le-a închis în faţă!
Firul gândirii-i rupt, în ceaţă.
Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă.
Să potolim prin văile simţirii,
Arzânde, toate patimile firii.
Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje,
Minunile să le desfacem, drage.
Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor,
În rostogolul întâmplărilor!
Să se perinde, cum se poate,
Durere şi plăceri, de toate,
Succese şi căderi, cum soarta vine;
Adevăratul om nu stă degeaba.

replică celebră din piesa de teatru Faust, scenariu de Goethe, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!