+lasa +lumea +sa +vorbeasca

Fata craiului din cetini

Un colţ întreg de lume s-a fost înspăimântat
De spada şi curajul lui Tabără-mpărat,
Domn mare şi puternic din ţara cu nenorii.
El trece-n şir de taberi cum trec secerătorii
Prin holdele răscoapte; cu braţul său robust
Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust
Şi zboară fortunatec prin rândurile dese
Şi-n veci cu biruinţă din grele taberi iese.
Deci dusu-mi-s-a veste prin lume şi prin ţări
Şi s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări
Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul şi de-a latul,
Voinic nu poţi să afli ca Tabără-mpăratul!
Dar totodată veste şi vorbă s-a pornit,
Că Tabără-i om dosnic şi-i trist necontenit
Şi cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbeşte,
Cât parcă ceva-l doare şi nu ştiu ce-i lipseşte;
Că-i tot mereu pe gânduri şi-i vecinic supărat.
Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat
Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele,
Frumoşi în zi de pace şi tari în zile grele

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea să vorbească şi proştii să povestească.

proverbe ruseşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre Dumnezeu este atât de lung, încât obosim şi renunţăm, acceptându-ne moartea în spirit şi trup. Dacă am lăsa gândul să vorbească prin fapte, lumea ar fi mai bună şi mai frumoasă...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este weekend... şi la noi în sat

Ce mai veselie pe sora Maria
Iat-o şi pe Tinca, cu damigeluţa
Dacă este weekend
Să ne distrăm, dragă.

Ce mare-i nepăsarea
Buruienile cât casa
Nici urmă de fereastră?
Oare unde-i poarta?

Şi trăbăluiesc cât e ziua mare
Bucuroase foc, vesele-n pahare
Se întrec: hai noroc Mărie
Să ne fie bine, Tinco, vecină.

Lasă lumea să vorbească
Şi paharul şi damigeluţa
Toate-s cu măsură
Şi avem măsura noastră.

[...] Citeşte tot

pamflet de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hainele cele noi ale împăratului

niciodată în visele mele nu am trecut de nivelul doi al jocului
mereu mi se spunea: ai pierdut (de timp era vorba) şi eram trimis la început
aleea trecea prin faţă tuturor. mă priveau sau de fapt îşi priveau tăcerea
şi cerul obosise strigând că vrea cap de om.

vai ce haină mare ţi-ai luat. şi haina mă certa în timp ce lumea privea amuzată
eram un biet cuvânt stingher într-o mare neomogenă
dar cine nu are nimic de spus să tacă pe vecie.
şi eu tăceam, speriat de câte s-ar fi putut vedea sub haină

uită-te la el. hal de costum. cine i l-o fi dat de pomană?
şi lumea mă strângea din toate părţile, pe la toate încheieturile
tăindu-mi răsuflarea, făcându-mă să arăt ca un clovn
căruia îi cad toate cuvintele, unul după altul, rămânând mut

iubeşte-te cu măsură! ar fi fost un sfat înţelept, dar cine mai ascultă azi?
iubeşte-ţi aproapele. dar ai grijă pe cine ţii aproape. astupă-ţi gură şi lasă ochii să vorbească
şi mai ales ai grijă de cuvintele tale. poartă-le cum ştii şi cum crezi. nu-i mai lasă pe alţii să te îmbrace
pentru ca apoi să râdă strigând că împăratul este gol (după ce spuneau că eşti cool)

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi vulpea

Domnea în junglă, peste munţi, câmpii,
Un leu imens, cu coamă mare, creaţă,
Şi cele mai umflate fudulii
Din câte-aveau toţi leii încă-n viaţă.

Îşi alungase, rând pe rând, rivalii,
Leoaicele doar el să le iubească,
Şi obligă supuşii lui – vasalii,
De curte şi palat să se-ngrijească.

O vulpe, ce muncea ca secretară,
Şireată cum sunt vulpile-n poveşti,
Se-apropie de dânsul într-o seară,
Spunându-i: "ce bărbat, o, sire, eşti!"

Şi stărui aşa, linguşitoare,
În juru-i învârtindu-se mereu:
"Ce crupă şi ce coadă, ce picioare,
O, ce n-aş da să-ţi fiu leoaică eu!

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă bine şi lasă lumea să vorbească!

proverbe franţuzeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeciuială din "in şi chimen"

(Maleahi 23:23)

Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunţă cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav şi apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Şi cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."

Invitaţia aceasta nu era de refuzat.
Şi-astfel iată-mă la locul şi la timpul anunţat.
Un salon gătit cu grijă şi cu gusturi rafinate
Impunea audienţei izul de solemnitate.
Din cupola smălţuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereţi, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid şi maiestuos.
Iar pe feţele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în faţa la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-aşa firească

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcuţi

Parcă nu mai ştiu să vorbească. Au tăcut de tot
De dat cu pumnul în masă nu mai zic. E pace
Au părăsit barca şi-au luat-o înot.
Când trecutul ţipă, toată lumea tace!

Cu mâna-n gât, spre sclavagism se-ndreaptă
Nu sunt în stare singuri să ţină scutu-n mână
Văd în tăcere calea înţeleaptă
Şi sunt ucişi, pe rând, de secera păgână.

A dispărut dorinţa libertăţii,
A dispărut iubirea pentru ţară,
Decât să lupte, lasă voia sorţii
Şi merg să fie sclavi afară.

Dar toate-acestea vor trece, peste ani
Nu va dura la nesfârşit prostia!
Şi din aceşti umili săraci ţărani
Va înflori voioasă... ROMÂNIA!

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indemn

Zboara mai sus decat ai zburat pana acum
Dar nu uita ca-i din pamant al tau drum
Si nu uita ca pana si vulturii ce zboara mai presus de vant
Au fost candva simple furnici, si se vor intoarce in pamant.
Ucide! Fura! Minte!
Dar ucide-ti amintirile ce iti aduc aminte
Cum e sa iti curga durere prin vene
Si cum e sa astepti resemnat, moartea sa te cheme.
Fura din clipele frumoase ce ti-au fost luate
De timpul care a uitat a tale fapte
Fura-ti armele furate ce-ar putea renaste eroul
Din sufletul gol, unde acum pluteste ecoul.
Minte, dar minte-te pe tine
Ca nu esti doar un simplu pion ce se abtine
Sa atace regina, pe tabla de sah a vietii
Minte-te ca esti surd! si ca nu auzi cum urla in tine suspinele greutatii.
Eu nu te rog, eu nu iti cer, eu doar te indemn
Sa fi de piatra, sa fi din fier, iar daca pe aceasta mare esti doar un lemn
Lasa versurile mele sa te aduca
La mal si sa te transforme intr-o stanca.

[...] Citeşte tot

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!