Toate rezultatele despre +iubire +trecuta
Rezultate pentru +iubire +trecuta în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
O iubire trecută e ca un fir de nisip în ochi, ne deranjează fără să vrem.
citat celebru din Voltaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre nisip, citate despre iubire, citate de Voltaire despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tristețea pierdută
Pânze de amurg vin pe geana zării,
Forfota se-mbată din pocal de stea.
Seara rozalie peste buza mării
Fâlfâind din aripi alene venea.
Umbre minunate se învârt în aer,
Alte labirinturi se deschid în nou,
Viața ei trecută e închisă în caier
Și bătută-n cuie undeva-n cavou!
Fremătând în zare asfințitul arde,
Bucuria-i mugur pe un ram de vis.
Ea, prin sine fuge ca pe bulevarde
Uitând ce-nseamnă numele abis!
Zorii de mătase ai descătușării
Îi răsar în suflet pe albastre punți,
Fremătă și râul în argintul verii
Izvorât pe buza stâncilor din munți.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine (10 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre albastru
- poezii despre tristețe
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
- poezii despre miere
- poezii despre iubire
Afacerea lui Strugnell
Adevărata mea iubire-mi poartă inima, iar eu o port pe-a lui
Le-am înlocuit marțea trecută înotând în valuri de extaz.
Dar acum, când unul dintre noi se referă, de exemplu dumnealui,
La "inima mea," lucrurile par să se complice necaz după necaz.
Iată, când el se plânge:" Îmi bate inima nebunește;"
"Vrei să spui că inima mea bate" îi răspund sec.
"Asta am și spus." "Adică inima care înlocuiește
Inima ta, iubire". "Cum?" "Oh, mă plictisești, Jack"
Te-întreb chiar crezi că Sir Philip Sydney a vorbit așa?
Am ajuns să suspectez că dacă ( doar un aspect ),
La o adică, plusând, mi-aș sacrifica ficatul și rinichii, ea
Nu mi s-ar adresa cu mult mai mult respect.
De aceea, revoc acum versul care poezia începea:
Iubirea mea își poate păstra inima, iar eu pe-a mea.
sonet de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre înot
- poezii despre vorbire
- poezii despre versuri
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre respect
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
Piatra nisipului
Am învățat aici să cred în lumină,
Să pun la-ndoială și umbra și norul,
S-adun în clepsidre și viața și dorul
Să fug îngrozit de tăceri și rutină.
Am învățat aici să trec peste margini,
Să rup din zăplazuri un bob de răcoare,
Să pun în izvoare un dor de izvoare
Să stâmpăr durerea cu flori și cu pagini.
Am învățat aici să-ngheț în cuptoare
Și-n norduri să-mi caut căldura cea grea,
În orice-nserare se naște o stea
Și-n orice lumină-i o stea trecătoare.
Am învățat aici să cred în tăcere
Și-n stropul de piatră trecut în nisipuri,
Căci toate în viață se fac din nimicuri
Și apa în stâncă își află putere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre nisip, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre cuvinte, poezii despre creștere, poezii despre țărani sau poezii despre învățătură
Iubire
Nu te-am văzut de luna trecută.
Și nimic. Ceva mai palidă voi fi,
ceva mai somnoroasă, ceva mai tăcută,
se vede că și fără aer pot trăi!
poezie celebră de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre aer
Și dincolo de neființă
Unde-i casa inimii, dragul meu?
În noi, chiar dacă nu prea vedem asta!
În noi sunt toate! Și cântul, și poezia,
întreg universul de vise, de culori și lumini!
De ce doar unii oameni scriu,
de ce doar unii oameni cântă?
Oamenii scriu pentru că sunt impregnați de parfumul bucuriei sau tristeții, a fericirii sau a singurătății, pentru că iubesc sau pentru că suferă, aducând, astfel, lumina stelelor atinse prin cuvânt.
Scriu despre emoțiile copleșitoare, trăirile, durerile, bucuriile bogate și pline de culori ce prind viață. Ard, bântuie, tulbură, strigă, țâșnesc. Acea senzație de acum și aici, la care nu poți rămâne rece, indiferent, pentru că se întâmplă în adâncul tău, aproape de tine. De întinzi mâna le vei simți.
Scriu pentru că prin literele aglomerate în adâncuri își modelează fiecare stare, idee, dorință, respirație. Scriu pentru că așa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăștiate de norii cerului lăuntric.
Scriu pentru că oamenii se îndrăgostesc și poezia izvorâtă le curge prin sânge, scriu când se despart și cred că prea puține sau prea sărace le sunt cuvintele pentru a-și lămuri cascada de trăiri.
Scriu din dorința de a evada, eliberând lanțurile durerii sau temerii adunate în străfunduri.
Scriu pentru că realitatea li se pare de multe ori absurdă sau, poate, din neputință, pentru a stinge propagarea țipătului auzit din adânc.
Scriu pentru că avem nevoie de noi și, doar, prin energia cuvântului, oamenii se pot întâlni, în această realitate. Scriu pentru că ne imaginăm zâmbetul, lumina și atingerea celui iubit, zâmbet înflorit dacă nu pe chip, măcar în floarea de lotus din palme sau pe o pernă din apropiere.
Scriu din chemare, din șoapte, din muzica auzită, cu sufletul, prin petalele răsfirate, prin culori și sunete, scriu privind în oglinda celuilalt, prin gândurile undei intrate, pentru că, prin litere, oamenii se pot întâlni pe cărarea fundației construite.
Scriu ca o rugăciune și pentru ca să se audă rugăciunea. Scriu, mai mult sau mai puțin, coerent sau aberant, pentru viață, ignorând moartea, pentru trecut sau viitor.
Scriu pentru soarele care le inundă cu lumină totul sau prin jocul umbrelor de la lumina lumânării.
Scriu la malul mării sau de pe vârf de munte, sacadat sau în goana impulsului, descifrabil sau nu, printre semnele care stăpânesc timpul - mirări sau întrebări - prin spații albe sau puncte ivite din senin, cu linii, virgule sau apostrofuri. Sublim sau anost, la nervi sau în joacă, mutând munții sau coborând văile, cântând sau plângând.
Scriu modelând, conturând, pictând, sculptând, amestecând, redând într-o măsură sau alta, simfoniile de trăiri, curcubeul de stări, spectrul de lumini sau de umbre țâșnite din straturile interioare.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (14 februarie 2012)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre gânduri sau poezii despre zâmbet
Gânduri ruginite
dispre munte dealul coboară vise
văile cuibăresc cețuri
sărutul frunzei atinge pământul și geme
un ochi de apă privește luna întoarsă
cerul lacrimează cu stele
gheara păsării nu doarme
sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă
apoi toate inundă lumea
sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură
apăsarea doare și-și dorește iubire
focul urăște întunericul și-l alungă
roata grea a lumii răsucește pământul
dinspre toamnă cu picături de ploaie rece
și-ncuie vara trecută
frunzele mor, pământul se îmbracă cu promoroacă
apusul se stinge, iar eu împart lumea mea în două
o parte o pun pe pântecul tău pentru altă viață
târziu noaptea se sparge spre lumină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre frunze sau poezii despre văi
Strigătul cugetului
Pe scara cerului
Deasupra norilor
Strigătul cugetului
În miezul nopților
Un drum deschis
Cărare neumblată
Necunoscut abis
Dorință nevinovată
Steaua cea luminată
Descifrează gânduri
Iubire ești minuntată
Răsună ecouri rînduri
Mă strigi în cugetări
Te găsesc în simțire
Trecută prin încercări
Viață ești nemurire
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre prăpăstii, poezii despre nori, poezii despre nevinovăție sau poezii despre miezul nopții
Încleștare
am visat un eu neîntâmplat
cu pătratul trăirii surpat de greutate de viață
caii timpului duc osânda-n clipe trecute
astăzi abstract pictez piciorele unei dansatoare
pe-o pânză din memoria mea trecută
cele patru fețe fac cubul spațiului ce mă cuprinde
brațele mele sprijină tavan de albastru
în ochii tăi văd nemurirea răsărind
iubire culeg și de sus te văd surprinsă
ahh... tu spui și pleopele se-nchid încetișor
și limba-ți arde uscată
am luat un fir de mătase să-ți fac scară
chipului tău să ajungă neîntinat până la mine
buzelor le simt atingerea disperată
agățat de un fir de lună în jos încet se prelinge
o boabă roșie de sânge ce gura sărează
încleștarea brațelor nu vrea să se destrame
un țipăt scurt și-o adăncă cădere
curbat trupul tău încet se cere, încă odată
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre spațiu și timp, poezii despre roșu, poezii despre prezent, poezii despre pictură sau poezii despre ochi
Buzunarul timpului de la piept
cu mâna la tâmplă prețuiesc o filă din carte
și-i mulțumesc timpului ca esență a unei metafore
pentru femeia cu zâmbetul unui hotar
din colțul meu de cer
în patul verde cu dimineți odihnite de îmbrățișări
notez într-un caiet zilele seri și nopțile zile
ce vor rămâne în urma noastră
memorabilă iubire
alt poem aceeași femeie
cu fiecare vers mă cuprinde o superbă nostalgie
o necunoscută în ciclul ireversibil al întoarcerii
unui arc al ceasului celest
seninul dintr-o trecere fulgerătoare
o supremă delimitare ce este însăși viața
o imagine trecută pe o invitație
la timpul prezent
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre odihnă sau poezii despre femei
<< < Pagina 1 >