+fratele +meu

Omul cel mai oropsit, ultimul om, este om şi el, şi se numeşte fratele meu.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annie Hall: Şi i-am povestit despre familie şi sentimentele mele faţă de bărbaţi şi despre relaţia cu fratele meu. După care ea îmi vorbeşte despre invidia posesiei penisului. Ai auzit de asta?
Alvy Singer: Eu? Eu... sunt printre puţinii bărbaţi care suferă de asta.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

M-a-ntrebat omul, fratele meu, bunul:
De ce «La scara unu pe unu»?
«Mult aş vrea – i-am răspuns la-ntrebare –
Să prind lumea cât îi de mare.

poezie de Nina Cassian din despre debutul volumului , La scara 1/1 - Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich

Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheaţă.

Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopţii zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.

Mereu răsună ale oraşului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne căţărăm oarbe arătătoare spre miezul nopţii.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul afluent

Versul meu modest
E primul afluent
Care nu şi-a căutat fratele mai mare,
Pentru că el e
Lacrima.

Versul meu e singurul
Care nu ştie nici de la un pas
În ce mare
Se va vărsa.
Pentru că el
E lacrima:

O ştergi cu mâneca
Şi-nghiţi în sec...
Gâl, gâl! în sec -
A mai trecut o zi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cufundare

Seara, când prin aurita vară spre casă păşim
Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri.
Blânde viţe verzi în jur, îngălbenesc grâul
O fratele meu, ce linişte e-n lume.
Îmbrăţişaţi ne cufundăm în apa-albastră,
Întunecatele grote melancolie masculină
Pe subţiri poteci încrucişează descompuse drumuri,
Noi însă fericiţi ne odihnim în soare-apune.
Pace, unde culorile toamnei luminează
La căpătâi foşneşte nucul trecutul nostru vechi.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa a rămas aşa cum o descrisesem eu, până acum 30 de ani, când unul din cumnaţii mei care o locuia a dărâmat-o pentru a construi pe acelaşi loc alta ceva mai făţoasă şi mai confortabilă Am fost la părinţi unsprezece fraţi şi surori. Fratele meu, Alexe, a trăit numai şapte zile. Sora mea, Rada, şapte sau opt ani. Alexe a murit de fălcariţă iar soră-mea, Rada, a pierit de glonţ. Un vecin umblând neatent cu o armă de vânătoare a împuşcat-o în cap. Am rămas în casă nouă copii — patru băieţi şi cinci fete. Doi fraţi şi trei surori sunt mai în vârstă decât mine, un frate şi două surori mai mici. Toţi aceşti nouă sunt eroi ai cărţilor mele — şi în primul rând ai "Desculţului".

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, fratele meu geamăn

Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, şi drag, şi fără seamăn
Abia acum te preţuim.

Adio, forţă a naturii
Te-au pus pigmeii la pământ.
"Complotul bubei" şi al urii
Te-a hărţuit pân' la mormânt.

Curând vor răsuna colinde
Curând Crăciunul va veni
Şi candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.

Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Şi-un strop de vin de tămâioasă
Noi vom vărsa, plângând amar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din discurs la funeraliile lui Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Marr şi alţi marinari

De vreme ce-n cartul nopţii mele sunteţi prezenţi,
De ce oare nu vorbiţi cu mine-acum, băieţi,
Colegul vostru de echipaj de altădată?
Odinioară, pe-nviforata mare-ntunecată

Vocile voastre răsunau nespus de clar
Spărgând în cioburi cântecele a sute de furtuni;
Voi încă navigaţi, în gând; ridicând vela pe catarg,
Furtună-i viaţa, bate vântul – tu, inimă, răsuni.

Acceptând lucrurile ca fiind un dat al sorţii,
Ca-n joaca lor nişte copii, aţi împânzit o lume;
Iubind viaţa, dar neîngenunchind în faţa morţii,
V-aţi pus-o-n mâinile talazurilor mari, în spume –

Navigatori – albatroşi pe toate cele şapte mări,*
Iar pe uscat ciocârlii cu tril melodios –
Voi nu treceţi niciodată dincolo de ale amintirii zări,
Nu sunteţi pierduţi, uitate tulpini lipsite de folos,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alvy Singer: Se făcuse târziu şi a trebuit să plecăm. Dar m-am bucurat să o revăd pe Annie. Mi-am dat seama ce persoană extraordinară era şi... cât de distractiv era numai să o cunoşti. Şi mi-a venit în minte gluma aia veche,... un tip se duce la psihiatru şi zice: "Domnule doctor, fratele meu e nebun, crede că e pui." Şi doctorul spune: "Păi şi de ce nu-l internezi?" Tipul răspunde: "L-aş interna, dar am nevoie de ouă". Cam asta cred eu despre relaţii: toate sunt iraţionale, nebuneşti, absurde... Dar le păstrăm, pentru că cei mai mulţi dintre noi avem nevoie de... ouă.

replici din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!