+femeie +desteapta

Rochia roşie

De mică-am spus la toţi şi în tot locul:
Când voi fi mare şi independentă
Voi avea o rochie roşie ca focul,
Cea mai frumoasă şi impertinentă.
O voi purta păşind înalt şi lent
Şi-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat şi-atent,
Şi vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav şi fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Şi buze ce nu pot minţi, de calde.
M-am visat mereu frumoasă şi deşteaptă
Şi onorată de oameni în oraş
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Şi am rochia din vis – pe umeraş.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de sublim

O femeie deşteaptă
e un poem de sublim
pe care bărbatul
este sărutul
de metaforă şi ritm

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de Spade (Sonet Tarot)

Femeie perspicace şi deşteaptă,
Onestă, receptivă, vizionară,
Nu minte, nu înşală, este dreaptă,
Iar gândul până-n depărtări îi zboară.
Învaţă lucruri noi cu uşurinţă,
Căci are-o minte foarte ascuţită,
Şi dovedeşte multă elocinţă
Cu vorba ei prea bine cumpănită.
Dar uneori e dură, arogantă
Urzeşte planuri cu intenţii rele
Spune minciuni, e falsă, intrigantă
Şi poate să îţi facă zile grele,

Căci mintea-i ca o sabie uşoară
Te apără de rău sau te omoară.

poezie de Octavian Cocoş (9 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice...

Orice lucru e frumos,
Când îl faci cu mult folos,
Ca pe cei dragi să-i alinţi,
Iar pe ceilalţi, să-i încânţi.
#
Nici Raiul nu era Rai,
Dacă Iadul nu-l vedeai...
Ca să ştii să preţuieşti
Tot ce ai, nu ce doreşti.
#
Orice iubire îi frumoasă,
Dacă este sănătoasă.
Adulată reciproc,
E noroc, în plin noroc.
#
Nicio femeie nu-i urâtă,
Când zâmbeşte şi-i discretă,
Harnică şi înţeleaptă,
Iubitoare şi deşteaptă.
#

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final...

O fetiţă-abandonată, care avea câteva luni,
De destin a fost purtată spre casa unor bătrâni
Dintr-un sat uitat de lume şi departe de oraş
Şi-au luat-o să o crească... Doamne sfinte, ce curaj!

Că,, mamaie'' şi,, tataie'' au crescut şi alţi copii
Nedoriţi sau părăsiţi de părinţi plecaţi hai hui...
Chiar şi,, mama adoptivă'' care le-a adus fetiţa
A crescut la ei în casă şi ştia ce-i umilinţa

De-a fi fost abandonată de părinţii ei cei buni
Şi de-aceea, prin ea, Domnul a făcut acum minuni.
Când fetiţa a crescut şi-a-nceput să zică,, mamă''
Mama bună n-a răspuns, n-o ştia, de bună seamă!

Dar pe doamna ce-a adus-o a crezut-o drept mămică
Şi,, mamaie'' şi,, tataie'' la bătrâni ştia să zică.
Acel înger de fetiţă a crescut, s-a făcut mare
Avea doisprezece ani când, ca din senin apare,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măritiş pe furiş

Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii să mărite,
Dar găsişi atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, că eşti femeie, care-i e nemulţumirea,
Că de nu ne ştie satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îţi promit bărbate, că deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineaţa...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, ştii, vorbeşte satul... Taf-tu este mâniat...
Eşti frumoasă, eşti deşteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuţei tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ţi spun maicuţă bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Ştii tu mamă, cum că fata nu-ţi mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem şi tocmim feciorul
Nu-i aşa de negru dracu!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solie de pace

Din vremea primului bard, pisicile merg pe gard,
Pe când câinii, mai nerozi, umblă cu covrigi în cozi.
Şi ca din senin iscară, cu insulte şi ocară,
Tărăboi şi tevatură, drept la noi în bătătură.
Declarând război pe faţă, sângeros, fără speranţă,
De atunci se ceartă-ntr-una, cât e ziua, cât e luna:
- Vezi-ţi de oasele tale, că îţi curg din gură bale!
Ia păzeşte bătătura, latră cât te ţine gura!
- Bine că eşti tu deşteaptă! Vezi, stăpânul te aşteaptă
Să dai printre şoareci iama, să le faci degrabă seama,
Că s-au cuibărit în şură, rozând tot ce prind în gură,
Iar în pod sau în cămară, zici că e peron de gară!
Te credeam mai înţeleaptă! Torci, când şoarecii aşteaptă
Să mănânce caşcavalul?! Dormi, când pândeşte rivalul?!
- Ce să-ţi spun, mare mirare, stai cu coada-ntre picioare,
Pe când hoţul dă târcoale la ţarcul cu animale.
Stai la soare, cocoloş, tolănit, precum un moş...
- Bine că torci stând pe labe, cot la cot cu alte babe...
- Ştii ceva, vezi-ţi de treabă! Eu-s frumoasă, nu sunt babă!...
- Las' că tu ai început; să dormi cum ţi-ai aşternut!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punch by punch

vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi şi despre cei trei împăraţi
alături de un amiral
& un sfânt
refuzaţi de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & şi în chomsky

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia uite-o pe Medi cu sarafanul ei

Când am avut întâlnirea de 25 de ani
de la terminarea liceului
m-am dus acasă
în oraşul în care m-am născut
nu ştiam ce rochie să mă îmbrac
ca să fiu cât mai frumoasă
şi atunci mama mi-a spus
"Ce-ar fi, Medi, să îţi iei sarafanul
cu care te duceai la şcoală?
l-am pus bine după ce ai fugit
de acasă
ca să iei viaţa în piept
l-am pus printre lucrurile frumoase
la care mă mai uit când şi când
ca să îmi reamintesc de acele vremuri
în care eram tânără
şi mă iubea taică-tău
ca pe o femeie frumoasă
ce-ar fi să-ţi pui sarafanul
acela pe tine?

[...] Citeşte tot

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!