+destin +

Erezia preagingaşei (pe)treceri

Şi în vremuri tulburi ca acestea
Dumneavoastră Doamnă
circulaţi cu frumuseţea la vedere
Nici îngerul de serviciu
nu vă mai opreşte la intersecţie
Treceţi peste orice culoare
de la alb la rogvaiv sau negru
Drumul este liber
Jos pălăria Doamnă
Că hainele-s demult
în paradisul pierdut
Destin second hand
Cu toate că lumea spune
sus şi tare că te cunosc
toţi bărbaţii
Numai pe poet
îl dor ochii când
treci dintr-o lume în alta

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (7 martie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hands up!

El stătea cu puşca-ntinsă
Eu, cu mâinile în sus
Pe câmpia fraged ninsă
Şi cu faţa spre apus

El era gata să tragă
Şi de el depindea totul;
Eu, să mor ca idiotul
Că el nu ştia de şagă

N-aveam nici o variantă
Decât ochiul morţii negru
Că dintr-un conflict integru
Nu te scoate o bacantă

Un destin legat cu aţă
Ce e viaţa? Ce e moartea?
Dacă asta-mi fuse partea,
Trebui' s-o privesc în faţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava de linie e-o doamnă

Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră şi semeaţă,
Crucişătorul, soţul ei, îi oferă protecţie şi o răsfaţă;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine şi ca mine!

Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot aşteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig şi-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, aşteptând în frig!

Nava de linie e-o doamnă sulemenită şi plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucişătorul, soţul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie să-ncarce sau să moară!***

Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucişătorul, soţul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-şi facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După dureri mari intervine-un sentiment cuminte

După mari dureri intervine-un sentiment cuminte--
Nervii se-închid ceremonios ca nişte morminte;
Inima-întreabă – m-a încercat El sătul de multele-mi fleacuri?
A fost ieri --- sau acum multe, multe veacuri?

Picioarele se-învârt, mecanic, în jurul
Unui destin lemnos
De pe pământ sau din aer – dar ar trebui,
De-acum, că sunt bătrâne şi inerte,
Să aibă pacea unui quarz, a unei pietre.

Agăţată de viaţă într-un bumb,
De scapi, vei retrăi Ora de Plumb,
Cum cei îngheţaţi îşi amintesc: întâi, Omătul –
Frigul – Stupoarea – şi'apoi desprinderea, cu totul.

poezie celebră de Emily Dickinson
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Se vede că nu mi-a fost dat

decât schimbul inelelor, ploaia, oftatul...

Se vede că nu mi-a fost dat să cad în păcat

lângă trupul tău, mult sărutatul.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţie ratată...

O umbră
îşi caută locul printre oameni ca şi când
i- ar fi aparţinând candva
simte cadenţa paşilor
celorlalte umbre
cu iuţeala unei lacrimi
cade pe asfaltul umed
acoperind urmele
celor plecaţi...

sunetul căderii
pare a fi desprins din
schija unui destin

poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţarea la Credinţă

Acei oameni – care-au murit atunci,
Ştiau spre ce destin se-ndreaptă –
Se îndreptau spre Mâna Dreaptă a Domnului –
Mână care acum e amputată,
Iar Dumnezeu – de negăsit –

Renunţarea la Credinţă
Duce Comportamentul în ruină –
Mai degrabă licurici
Decât fără lumină –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Ce destin ciudat ni se pregăteşte
în curând vom deveni strămoşi,
vom sluji de exemple-n discursuri
şi unii vom înţepeni în statui.
Şi câte nu vor zice că am spus
şi cum o să ne laude faptele;
ne vor muta în biografii cibernetice
şi nu-şi vor mai aduce aminte de rănile noastre.

poezie de Lucian Valea (1975)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de rezervă

Dragă Kitty faptul că există omul Înseamnă
că lumea (n-)are (nici)un sens Legile sunt din
ce în ce mai dureroase Iar libertatea-i practic
imposibilă Toţi vor şi nimeni nu face nimic
Totu-i uzat iar piese de schimb din păcate nu
există Nenorocire debordantă cu flori
Homo excitus est
Ave Anna Frank

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (29 iunie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea vieţii

De ţi-ar fi Crucea prea grea,
Nu poţi renunţa la ea.
În ea este viaţa ta,
Ce-ai primit-o cu soarta.

S-o porţi în sufletul tău
Cât ţi-a menit Dumnezeu
Şi-n cugetul de creştin
Ce ţi-a fost scris în destin!

Cu sufletul fără chip,
Călător pe-aripi de timp,
Roagă-te la Tatăl Sfânt
Să-ţi străjuiască mormânt!

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!