Toate rezultatele despre +amprentele +timpului
Rezultate pentru +amprentele +timpului în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Amprentele noastre
O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
amețitor ca și un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
și nu uita de frumusețea nopții!
Pe unde treci îți lași amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbește în locul tău,
roua de pe flori înșirată pe lanțul de la gât
și dulcele emoției rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibrația dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoție!
Chiar dacă nu ești aici, poți schimba ceva în bine,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toți suntem actori grăbiți, în clepsidra timpului, dar unici, în felul de a fi, prin tot ce lăsăm în urma noastră, la fel ca amprentele mâinilor.
Valeria Mahok (octombrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre timp, citate de Valeria Mahok despre timp, citate despre mâini sau citate despre actorie
Lacrimile timpului meu...
Trecut-au anii mei ca norii,
Toamnele ca și cocorii,
Verile ca florile,
Primăveri ca visele,
Iernile ca babele.
Mă trec și eu cu toate cele,
Pierzând pe drum sandale grele...
Poveri ca pietrele de moară,
Crucea vieții nu-i ușoară.
Și ce folos, că multe în jur
Se zbat în liniște de-amurg,
Și cei ce mi-au umplut viața
S-au dus, ca bună dimineața.
Se zbate timpul în mută lumină,
Ca amintirile uitate în vechea vitrină,
Iar voioșia vie a tinereții
Adoarme des în patul sorții,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre încălțăminte, poezii despre vară, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
Pe ruinele timpului, amprentele amintirilor sunt nemuritoare.
Valeria Mahok (29 mai 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre amintiri sau citate de Valeria Mahok despre amintiri
Amprentele timpului
Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.
Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.
Cu iernile ne vom lupta
Fără să știm cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.
În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre victorie, poezii despre trecut sau poezii despre sfârșit
Fotografiile sunt amprentele mute ale realitățiilor cotidiene, mărturii incontestabile ale timpului în timp, surprinse voit de măiestria fotografului interesat.
Valeria Mahok (2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fotografie
Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)
Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măști în mulțime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce unește, dar și dezbină
Ține de obișnuință sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri și neaos.
Caut liniștea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preț ține doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-și proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre măști, poezii despre imperfecțiune, poezii despre imagine, poezii despre existență sau poezii despre arhitectură
În căutarea focului rece
[locul unde se formează tăcerea]
fără de limbă cum să-mi îmbrac spațiul perfect
lumina cuvântului
nu dă viață statuilor chiar vopsite-n magie
comoara piraților îngropată-n artere
nu se găsește instant
doar căutarea arde de jur împrejurul timpului
de împrumut
sub mareele sângelui
vestală în templele minți
am ratat atâtea geneze în carne
file albe
au înghițit deșertul din mine
cu focuri în buricele degetelor nu îndrăznesc să lipesc
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau poezii despre stânci
Ceremonia ceaiului
Masa pătrată și joasă
Cu lemnul ciobit -
muscătură a timpului
cu gura flămândă și știrbă -
La colțul din stânga ta.
Amprentele ovale -
în partea ta mai mari
și mai rare -
Marcându-ne locul
Cum animalele își marchează,
Din instinct, teritoriul.
Rotocolul săpat în furnir
Sub glastra cu smalț albăstrui,
Mirosul de toamnă,
Furișat din crizanteme, amărui,
La colțul din dreapta mea.
Intre noi - ibricul cu ceai,
Ritual ce ține seara loc de cuvinte.
Degetele noastre se ating
Pe cana fără toartă, fierbinte:
[...] Citește tot
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceai, poezii despre cadouri, poezii despre zoologie, poezii despre seară, poezii despre lemn, poezii despre instinct sau poezii despre gură
Eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale
era târziu
cuvintele tale nerostite încă gemeau toate pe filele albe
turnându-și amprentele la mine în suflet
le citisem cu nesațul unui cerșetor de iubire
lampa de pe birou se poticnea în iluminare și
din ce în ce mai difuze licăririle ei moțăiau prin odaie
de emoția visului
eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale
buchiile largi de înțelesuri înfiripau vise
mi te vedeam vânt
pescăruș
greier
lună
pomi
da... păream pomi cu brațe-rădăcini
ramificate sub pământul
nebătătorit încă de îndrăgostiții timpului
în vântul tomnatic părul nostru-crengi noduroase
își spumegau frunzele ruginii în semn de sărut
ochii mari-perechi de vise fulgerau tunetele
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre iubire, poezii despre copaci sau poezii despre voce
<< < Pagina 1 >