Poezii despre aceasta iarna
Rezultate pentru +aceasta +iarna în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Caracterul înseamnă destin
Nu mi-aș fi putut dori o altfel de viață. Aceasta este chemarea mea,
să muncesc ogorul și să cultiv duzi
cu cele două brațe ale mele. Întotdeauna am fost priceput la asta;
și totuși, împotriva foamei și a frigului, rămân
cu pleava și cu zdrențele. Nu vreau mai mult decât
un stomac plin. Tot ce doresc este destul
orez, haine călduroase pentru iarnă și
cămăși ușoare pentru arșița verii
atât. Dar nu reușesc nici asta. O,
lucrul ăsta te poate umple de amărăciune!
Iar caracterul înseamnă destin. Dacă
ești naiv în viață, drumurile ei te vor înșela.
Așa stau lucrurile. Nimic nu le poate schimba. De aceea,
mă voi bucura de fiecare pahar cu vin.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vară
- poezii despre schimbare
- poezii despre orez
- poezii despre naivitate
- poezii despre muncă
- poezii despre iarnă
Ai să te-nzăpezești la mânăstire
Dar ia aminte, marea mea iubire,
că ninge-atâta de rudimentar,
c-ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire
decât prin fila unui calendar.
Eu am tocmit birjar, și cai, și sănii,
am luat cojoc să-l punem dedesubt,
tu, anii vechi, din amintiri, redă-ni-i,
să nu ne fie frică de dihănii,
dar, uite, drumul dintr-o dată-i rupt.
Concert de fulgi, de clopot și de toacă,
în locul unde ai fugit de noi,
dar, vai, această iarnă e buimacă,
zăpezile sporesc să nu mai treacă,
pe când se simte vreme de război.
Ninsoarea reîncepe să conspire
simțind că te găsești în loc stingher,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre săniuș
- poezii despre război
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cetină
La un moment aproape seral de pe strada Paris,
la tehnicianul dentar, domnișoara Milena ar fi declanșat,
fără să știe, emoțiuni vii, efuziuni și suspine unui conviv.
Fostul ei profesor de geografie, d-l Sepi Topez, învățat cu marile spații deveni pătimaș, o dansă până-n zori și,
de bună seamă, dacă nu ar fi fost zidul camerei, dumnealui
ar fi trecut cu ea în brațe Carpații.
În vremea aceasta, mai sus-numita, fără să bănuiască nimic,
îi povestea cum, în urmă cu 7-8 ani, îl copiase la teză și la
un extemporal despre podișuri celebre în lume.
"Pot să jur
că nu vă pasă de lume", zise partenerul într-o pauză infimă,
ocrotindu-i umărul de o floare haină ce se strecurase în acea
dioramă, lipindu-se de mânerul ferestrei de-alamă, apoi, spun martorii, retrase tânăra ei făptură de la primejdia acelor
asfințituri de lună ce întârzie iarna până la șase:
Adevărul că îmbătrânim mai încet decât merele verzi
ar trebui scris cu litere luminoase.
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre promisiuni, poezii despre profesori sau poezii despre pericole
Nocturnă
Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriașă văduvă agățată de fereastra mea.
Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii și-al focului
Camera mea e o grotă a aurului și-a pietrelor prețioase:
Atât de catifelat e mușchiul, atât de groase tapiseriile;
Și totul e plin de viață, și-i cald, și-i așa plăcut...
Parcă aș fi-n interiorul unei inimi.
Acolo,-n alb, patul meu este imaculat și vaporos
Ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopți negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopți negre și, totodată clare, eu nu dorm.
Și te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că ești bătrână,
[...] Citește tot
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre trandafiri, poezii despre înțelepciune, poezii despre văduvie, poezii despre visare sau poezii despre tragedie
În zăpadă
La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârșit entuziasm
Până la moarte.
Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!
Comentarii
Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopții" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supraviețuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranță o clasificare diferită, și anume aforismul. Un aforism cu afirmații destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiți cu "entuziasm", îmbogățire spirituală care îi însoțește la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârșit entuziasm/Până la moarte", un conținut religios care așază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus și un vers ambiguu citit ca - "în sfârșit entuziasm" - restricție, în măsura în care se amintește că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuși, s-ar putea numi și contrariul, și anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziția către o formă de existență post-existențială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" și sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, și anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziție, totuși, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotație pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă și existența monahală se suprapun în imaginea unei existențe împlinite.
Ca poezie, textul câștigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conținutului aforistic.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre existență, poezii despre aforisme, poezii despre moarte, poezii despre imagine, poezii despre durere sau poezii despre adevăr
Ieșirea din iarnă
Începe astrul iernii măreț să se topească
treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug
și-n urma lui rămâne o țară românească
mai pură și mai plină de semne de belșug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii și ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.
Azi, suflă băltărețul ca soarele prin lupă
surpând împărăția zăpezii pe pământ
un singur colț al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generații
de vietăți și ierburi cu trup îmbălsămat
și-n nopți de ovidenii simți cum tânjesc Carpații
de aurul și vlaga care le-au fost furat.
Împung orbește puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre foc, poezii despre animale, poezii despre Soare sau poezii despre România
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre suflet, poezii despre ruj, poezii despre gheață, poezii despre flori de gheață, poezii despre culori, poezii despre cosmetică sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Adânca privire
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre superlative, poezii despre sprâncene, poezii despre plâns sau poezii despre picioare
Tradiții de Buna Bestire
Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Și-mpodobește natură
Cu petale-n mii de culori.
La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creștină,
Cântă cucul prima oară,
Anunțând veste divină.
O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Și mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.
În această sărbătoare,
Sacru și mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre tradiții, poezii despre sărbători, poezii despre nuntă, poezii despre natură sau poezii despre copaci
Iarnă scoțiană
Spre prag 'și-întinde gheața colții netezi
Și soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal și trece bolta
Prin ascuțișul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd și răgușit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că lovește într-un caldarâm
De zeci și zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morți, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră și războaie,
Și toți regii care-au fost
Pân-a fi țara fără regi,
Pe cântăreții ce-au cântat
Pân-a fi țara lor fără cântări,
Această țară-ai cărei morți și vii așteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioșii morți,
[...] Citește tot
poezie clasică de Edwin Muir, traducere de Leon Levițchi
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre monarhie, poezii despre țări, poezii despre încălțăminte, poezii despre pantofi cu toc sau poezii despre mulțumire
<< < Pagina 1 >