urlat

Ruşine

Se făceau cercuri concentrice în tâmple
aş fi urlat atunci la primul sărut biografia lui Arhimede
îmi lipseşti iar sentimentul ăsta este asemănător
pierderii degetului inelar
într-un accident banal de muncă dintr-o fabrică de mobilă
din provincie
mă ustură cerul gurii de ruşinea ta
mă sperie tutunul şi foile A4 de jalea ta
iubitule.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urlat zeilor

M-au intrebat si demoni si îngeri
De ce nu te-au furat zei...
Si eu în nebunia mea
Am strigat lor...
Iubirea nu se fură sau cumpără

Iubirea se răsădeşte
Cu praf de stele si visurile mele
De a te vedea zeiţă
Neînchinată si nărăvaşă

În lumea noastră de mult cumpărată
De bani si perverse interese
Cu zei de metal reci
Si vise interzise...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

File (1)

Neliniştea sufletul i-l zbătea
Şi-am gîndit:
-Nici un regiment de dragoni
Nu-l mai pot salva!

-Problema este: Viaţa şi Moartea,
Eul, Supraeul, Iubirea şi Sinele,
Ca şi cum te-ai salva, ca şi cum
Ai da de-a dura prin lume cu Binele...

Şi-atunci am urlat, înşirînd pe ferestre
Cămăşile insomniilor mele;
Ningea, scrumiera se umpluse demult
Cu pahare zdrobite, cu stele.

poezie de Constantin Bojescu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlat din copac

Tare îţi doreşti
Să te urci în copac
Şi să urli la lună.
Sau invers:
Să te urci pe lună
Şi să urli la copac.
Să urli cu atâta dor,
Încât mamele
Care îşi adorm copiii
Să şoptească:
Fereşte-i, Doamne,
De o asemenea iubire.
Iar bătrânii care se roagă
Să scuture din cap.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am alergat pe pietre sângerand
Să-ti caut chipul mult visat
Şi mi-au urlat in tample fumegand
Locomotive ce in mine-au deraiat.
Si te-am gasit in sali de asteptare
Cu mainile-nghetate a durere
Si te-am chemat in rugi fierbinti pentru iertare,
Pentru iertari de dincolo de stele.
Si-nlantuiti pe-o banca ruginita
Inel din lacrimi tu mi-ai daruit
Topindu-ne in noaptea infinita
Cu un ecou ce-n gara l-am zidit.

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mea străină

mai întâi am construit un zid în jurul meu
un zid înalt de piatră şi am sperat
să te uit
dar fiecare pasăre
fiecare adiere care trecea peste zid
purtau veşti şi doruri şi numele tău
pe aripi
şi mă durea şi plângeam
şi desenam cu creta pe zid
amintiri, fiecare gând fiecare tu

am umplut zidul cu desene
şi zidul în loc să se îngroaşe
parcă se subţia
când am terminat creta
am continuat să desenez cu carnea de pe degete
cu sângele din mine şi toată ura mea
cu înverşunare nebună
până când s-a ros toată carnea
şi oasele degetelor

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinilor din Otopeni

(Canină)

De-aseară latră, latră, latră,
E miezul nopţii, multe stele
Au ostenit în cer şi ele
Şi s-au întors în cuib, la vatră.
Nenumărat mi-a fost drumeţul
Care-a pierdut, nenumărate,
Pornirile-mi înverşunate
Să sfarm cu cîinele coteţul.

El însă nu s-a ostenit.
E noapte neagră ca-ntr-o turlă.
Ceasu-i de urlet potrivit.
Şi cîinele-a urlat, şi urlă.

El o să latre pînă-n zori...
Adio gînduri şi luare-aminte!
Căţeii-au dreptul şi-s datori
Să latre şi de-aci-nainte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus (Invincibil)

Din noaptea ce mă prinde tare
Din negura de pe pământ
Eu mulţumesc zeilor care
Mi-au dat un suflet neînfrânt.

În gheara nemiloasă a sorţii
Nici n-am scâncit, nici n-am urlat
Şi nici măcar în faţa morţii
Eu capul nu mi l-am plecat.

Dup-acest loc de of şi chin
Pândeşte iadu' întunecat
Dar prin al anilor venin
Eu am trecut neînfricat.

Şi cât de-ngustă ar fi poarta
Şi de-am păcătuit la greu
Am luat în stăpânire soarta
Şi îmi conduc sufletul meu.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea asta, peste un tiran precum Hitler şi Stalin şi peste un alt tiran precum Filip al Doilea şi Carol Quitul, sus, sus, în ierarhia universală mai tronează un Tiran. Unul singur. Să-l scriem cu litere mari căci pentru El şi pentru înfricoşătoarea Lui faimă au pătimit şi au urlat veacurile. Îl văd, pe acest Tiran, la orizont şi deja aud gemetele, chiar strigătele noastre căci noaptea ce ne va pogorî în oase va aduce cu ea, nu Pacea aşa cum a promis-o şi a făcut-o pentru psalmist, ci Groaza.

Emil Cioran în Istorie şi utopie (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio! Ţărmul meu natal [Adieu, adieu! my native shore]

Adio! Ţărmul meu natal
Dispare-n ape albastre acuş;
Briza suspină, geme-un val,
Ţipă-n delir un pescăruş.
Pe mare soarele-a apus,
Noi îl urmăm în al său zbor;
Ţie şi lui adio-am spus,
Ţărmul meu drag, hai, Somn uşor!
Câteva ceasuri care pier
Şi iar în zori se va înălţa
Voi saluta uscat şi cer,
Dar nu şi glia, mama mea.
Conacul meu e părăsit
Şi vatra lui s-a întristat;
De bălării e năpădit
Şi-n poartă câinele-a urlat.

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!