septembrie

Voiam să rămân în septembrie

Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie şi palidă,
voiam să mă-ncarc de cenuşa
cocorilor mei nestatornici
şi vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;

voiam să-mi aprind într-o noapte
ţigara mai albă ca luna,
şi-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forţa-i ascunsa şi gravă;

voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – şi să lunec
odată cu vara în toamnă...

Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea din tăcerea frunzelor

L-am pictat pe septembrie
în culoarea unui trandafir
freamătând în braţele vântului
dintr-o amintire
promisă neuitării.
Poate ar fi trebuit să-i dau
culoarea zilelor de mai târziu,
în care spinii ultimelor cuvinte
s-au înfipt
în tăcerea frunzelor.
Oricum aş alege,
septembrie va trebui să aibă
culoarea toamnei tuturor gândurilor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

septembrie şi câte doruri scriu
în muntele iubitului din vis
cu un cuvânt te chem în paradis
cu-n alt cuvânt în mine e pustiu

dar zâmbetul ţi-ajunge până vin
în ţara unde-mi lăcrimează norii?
în cântecul divin privighetorii
i-ajunge să te-ntârzie puţin?

hai, să ne-aprindem gândul-început
în preajma canionului cu doruri
ridică ale deznădejdii storuri
să ardem vâlvătaie-ntr-un sărut

poezie de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Ne mângâie toamna pe frunte
Cu raze calde, lungi, subţiri,
Când lipicioase, când rotunde-
Ca mustul strâns în amintiri!

Septembrie visează muze
Sub un narcotic blând, suav,
Lumina se coboară-n frunze-
Cu un sărut fatal şi grav!

Agaţă-n pomi, parcă-s podoabe,
Eşarfe galben-ruginii,
Pe care vântul le absoarbe-
Purtând cu el melancolii!

Se-apleacă scurt, a reverenţă,
În faţa verii ce s-a stins,
Luând din ea o chintesenţă-
Un hieratic... Rug aprins!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate nu ai să crezi
dar astăzi,
valurile îmi arătau cum trece august
în septembrie
şi doar cochiliile melcilor
care ţin captiv timpul
ştiu rostul înserărilor din noi,
eu, doar un eu, ţintuită în albastru
am simţit pentru o clipă
cum stau lipită de trupul tău,
sau poate a fost doar vântul
sau doar un ecou
sau poate septembrie....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de septembrie

Infinitatea dispare, prezentul descrie,
Un amurg de toamnă în sufletul meu,
Ca un soare roşu oferit pe-o tipsie,
Aşa de aprins sunt înlăuntrul meu.

Şoapte aromate purtate de vânt
Le-aud visător, uitându-mă la cer,
Simfonia frunzelor, emoţii dansând,
Atingerea ta, fără ea sunt stingher.

Un chip angelic cu-n zâmbet divin,
Fără tine aş fi un simplu străin,
O toamnă toridă cu-n aer parfumat,
Aşa-i în septembrie, cu tine-i mai cald.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt şi eu.
Toamnă, doar în toamna vieţii,
fără rod,
fără bucate,
Ca să laşi în urmă frunze,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt
Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie
În parcul plin de urne şi de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfinţit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle şi opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze şi urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale şi mai îndepărtate...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de septembrie

Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde şi părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeţi
Necuvântătoare
Şi clipe amare.
Apoi te-ai înfăşurat ca un şal
De vis şi de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru şi
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu fineţe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viaţa mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Septembrie s-a reîntors de parcă
ar vrea să mă ducă spre undeva
pe un câmp, pe un lac într-o barcă
într-un semn atârnând de o stea.

e-un început de toamnă în toate
sub soarele ce freamătă domol
în piept se zbat inimi furate
pe străzi cerşesc actori fără rol.

adio vară mi-ai luat şi cocorii
spre unde pleci cu-al tău miraj?
a revenit bruma ce scutură norii
şi eu parcă pierd din curaj.

semptembrie cu zvon de ceaţă rece
e toamna în oase şi viaţa mea trece!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!