salcâm in floare tainic

Pasărea Phoenix

Renaşte, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.

Şi-i animat de simţăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaşte, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav şi siderat...

Şi înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,

Renaşte, tainic, din cuvinte.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Aud o dulce melodie, un sunet tainic
Ce îmbată auzul meu.
El vine încet şi de departe,
În noaptea plină de mister.
E somnoros, e cam apatic,
Iar uneori încearca el
Să fie aspru, să acuze,
S-aducă spaimă, înfiorare...
Un cor de sunete şi amplitudini,
De intonaţii noi şi noi valenţe,
Mă cheamă-n zbor
Cu ele-nving eu depărtarea,
Purtat de dor eu văd, eu aflu
Sub haina sufletului tainic,
În abisul misterioasei voci,
Pe ea. Încet în faţa mea,
Un gingaş chip se-nfiripează...
O mândră floare se înalţă,
O! Cât îmi eşti de dragă
O! Cum aş vrea curând

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Chesov
Adăugat de Olesea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai murit un vis

O serenadă iar s-a rătăcit
Prin frunza de salcâm uscată
Un vis, aici, iar a murit
Şi a rămas doar frunza aromată

Tu dispărut eşti azi şi sub trecutul asfinţit
N-am mai găsit parfumul tău de-odată
Şi-n locul cu care ne-am obişnuit
A mai rămas doar creanga de salcâm uscată

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra unui salcâm

cu crengile răsucite de vântul
ce face legea în Isola d'Istria
mătură plaja cu frunzele ei
de umbră fenomenal înfrunzită
tot mai ferme de azi
până ieri e un secol de când umbra unui salcâm
umbra salcâmului tânăr
vai, dar atât
de bătrân se răsuceşte în vânt nu clipeşte
vai, dar atât
de mult se răsuceşte încât
sarea de mare din aer scrâşneşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Floarea dragostei, floare pură
floare roşie pe gură
şi în inimă arsură.

Floare roşie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
şi în inimă o tolbă.

Floare roşie, floare de crin
al dorinţei dulce alin
şi în inimă venin.

Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
şi în inimă osmoză.

Flacără roşie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu Dragobete

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş şi tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începea să bată,
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă:
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de toamnă

Sufletul
dezbrăcat în frunzişul iubirii
de vântul furios ce frânge crengile moi,
trunchiul scrijelit de timp,
tainic labirint.

În mine
se cuibăreşte pasărea dorului,
se înfruptă animalic
din iluzia dulce a dragostei-
floare albă
legănată de vântul... durerii.

poezie de Elena Lavinia Niculicea (10 septembrie 2010)
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

muncă pe de rost
colegi de distracţie
chiote de salcâm

haiku de Costel Zăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea iubirii

te-ai deschis într-o noapte
petală pură de floare
în braţe aprinse de dor
ai înflorit o clipă, odată, în zori
te-ai cuibărit goală în aşternutul stelar
cădeau stele pe trupul de jad
tu floare de munte, încolţită într-o stâncă
parfumul tău, miros de iasomnie
adia pe ţărmul iubirii
înviau dorinţe, chemări, visări
înfiorată, tremurai în aşteptări
a unui sărut adânc, profund, prelung
te pierdeai în mine în feciorelnice chemări
mă strigai, mă alungai, în tainic joc de amor
cu mâini fierbinţi, neliniştite
pe trupul tău am aşternut curcubeul iubirii
te unduiai între unghiuri şi forme divine
azi clipa a trecut
pe patul răvăşit de întrebări a rămas
o petală albă deschisă în soare

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina gestului

Sa punem în gesturi poezie.
Să trezim iubita
cu o floare
şi să-i strecurăm, cu gura,
o cireaşă,
hrănind
ce are ea tainic.

Sărută sideful osului ei de femeie
şi pulsul ce-ţi ştie numele,
dând clipei veşnicie.

Să punem în gesturi poezie
aşa cum
Dumnezeu a pus,
în noi,
lumina.

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!