resentiment

Experienţa primei lui jumătăţi de viaţă, traiul la periferia socieţăţii, adesea în tovărăşia hoţilor şi a altor oameni fără căpătâi... i-au lăsat traume psihologice de care nu se va elibera niciodată. Stalin părea o persoană aspră, necioplită şi dificilă, a cărei motivaţie originară de revoluţionar era animată mult mai mult de ură şi resentiment decât de idealism.

Alan Bullock în Hitler şi Stalin: vieţi paralele (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, care în zilele noastre, dintr-un motiv sau altul, se simte triumfătoare întrucât bărbatul şi-a depus majoritatea armelor în mâinile ei, se uită la partenerul masculin cu dispreţ, socotindu-l ridicol. În timp ce bărbatul, ştiind că şi-a cedat femeii avantajele şi neavând suficientă forţă să le redobândească, se uită la femeie cu un intens resentiment.

D.H. Lawrence în Amantul doamnei Chatterley (1928)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva uită sau, în ciuda eforturilor sale, nu reţine decât cu mare greutate un nume care îi este totuşi familiar, suntem în drept să presupunem că respectivul încearcă vreun resentiment cu privire la purtătorul acelui nume, ceea ce îl determină să nu se gândească bucuros la el. Uitările numelor sunt reflectări la destăinuirile legate de contextul psihic în care s-a podus unul din aceste acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există oameni proşti, există numai oameni cu instincte inferioare. Ori de câte ori reacţionezi cu astfel de oameni, nu lua atitudinea lor la modul personal, considerând-o intenţionată şi conştientă. Cel conştient nu are niciun resentiment asupra naturii inferioare şi o lasă în pace, nu dă cu piciorul în sacul de pietre întâlnit în drum, nici nu se supără pe piatră că este piatră. Prostul şi inconştientul din faţa ta eşti tot tu, de fapt interacţionezi cu una din amintirile tale.

Constantin Luntraru în Om înspre înger (2006)
Adăugat de mihail florea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resentiment

Tristeţea neputinţei tale
de a mă ferici
mi s-a revelat abia atunci când
te-am descoperit bătrână şi vlăguită.
Bruma cearcănelor tale
este certificatul de înmatriculare
al suferinţelor ce ţi-am pricinuit involuntar.
Descoperi secretul iubirii
abia când este iremediabil pierdut,
ivirea ori acceptarea unui capriciu
fiind primul avertisment,
din păcate ignorat.
De-am putea trăi fiecare zi
ca şi cum ar fi cea din urmă,
îngerii noştri păzitori,
seduşi de fiori,
s-ar precipita şi poate-ar uita
robineţi deschişi prin care s-ar scurge
rentabilizarea producţiei
de sentimente etern umane.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată pe zi, aşează-te într-un loc liniştit şi pune-ţi mâinile pe inimă. Transmite-i acesteia iubirea ta şi percepe iubirea ei pentru tine. Inima ta a bătut pentru tine de când te-ai născut şi până în prezent şi va continua să bată până în ultima ta zi pe acest pământ. Priveşte în inima ta şi sesizează orice urmă de amărăciune şi orice resentiment. Spală-ţi cu blândeţe inima în apa iertării şi a înţelegerii! Dacă ai putea vedea imaginea de ansamblu, ai înţelege lecţiile prin care a trebuit să treci. Transmite-le iubire tuturor membrilor familiei tale şi iartă-i! Inima ta este iubire, iar sângele din venele tale este bucurie!

citat din Louise L. Hay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testimonial

povestea celor o mie şi una de nopţi decolorate
umblă pe la colţurile cartierelor
unde torc pisici şi se împarte bere

zic unii că lirismul cade de la balcoane
între sânii femeii tale
dar nu au idee cât de obosită este aceasta
de orice vorbă zornăitoare
chiar şi de selfie-ul autodistructiv al dimineţii
când ea este mai mult o povestire scurtă
cu puţini pixeli

îmi aduci trandafiri şi atâta dezordine mentală
apoi tai cablurile ce îmi susţin deruta
şi populezi realitatea cu mituri ale străzilor
animate de pink emoji
parcă am mai putea să ne xerocopiem viaţa
de tot atâtea ori cât este nevoie
atunci când amintirile ne părăsesc cu vacarm
şi un resentiment asumat

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ca-n vis

Se făcea că cerul suia simultan cu noi,
Printre miliarde de quasari cantautori
Să amplifice iubirea noastră cosmică
Într-o îmbrăţişare de idile gigantică
Concomitent cu senzaţia vie de iureş
Triam viitorul în energii dezinvolte,
La propriu şi cu senzorii pe automat
Doar noi existam ca fiinţe multiple
Peste tot cât se pretează eternitatea,
Sunt infime şi notorii fazele limitrofe
Când noi trepidam la unison în etern,
Pulsând pasional din inimi gigantice
Progresiv am cuprins total universul
Şi l-am devansat în statură continuu
Încât a rămas mărginit mai pe urma
Unui resentiment apoteotic, dar uman
Resemnat cu statura nouă de-o potrivă
În raport cu spiritul afectiv imprimat,
Pe unele itinerare realmente nepătrunse
În clipa de apogeu depăşirăm infinitul

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este când dăruieşti ceva din ce ai tu, fără să aştepţi reciprocitate. Nu e pentru oricine, pentru că dacă nu ai resurse interioare şi bateriile pline, nu ai nici pentru tine, dar mai să dai altora. Când aştepţi reciprocitate, este un schimb de nevoi, minunat şi util pentru supravieţuirea noastră, dar nu te mai da cu fundul de pământ că tu iubeşti, dar nu primeşti iubire, pentru că TU NU IUBEŞTI. Crezi că ştii ce simţi, şi că tu dai iubirea ta. În momentul în care simţi resentiment pentru că tu ai dat dar nu ai primit, ai devenit un manipulator pentru că scopul iniţial al tău avea ataşat aşteptarea ascunsă că vei da, şi apoi vei primi înapoi. Deci, încă de la început, intenţia ta nu a fost sinceră. Ai trimis un cal troian pe care l-ai numit "dar". Uite, îţi dau un cadou din toată inima (dar va trebui să plăteşti ulterior pentru el şi cu dobândă, doar că nu am scris niciunde condiţiile decât în mintea mea).

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un divorţ metafizic (extras, "Cu plugul la arat peste oasele morţilor")

Stăteam acolo-n frig, în camera jilavă, în vacuumul îngheţat stăpân
acelei ore fade, cenuşii, din noapte; şi mi-a trecut prin minte că chestia
aia care părăseşte trupul absoarbe o parte din lume şi,
indiferent cât de bună sau de rea, cât de vinovată sau de inocentă
a fost, lasă în urmă un gol mare.

M-am uitat afară pe fereastră. Se crăpa de ziuă şi fulgi lenevoşi
Începeau încet-încet să umple neantul. Cădeau fără grabă,
împletindu-şi drumul prin aer, rotindu-se în jurul axei ca nişte pene.

De-acum Picior Mare nu mai era, aşa că era greu să fi simţit vreun
fel de milă sau de resentiment pentru el.
Tot ce mai rămăsese era trupul lui, fără viaţă, îmbrăcat într-un costum.
Arăta calm şi împăcat, ca şi cum spiritul era mulţumit că în sfârşit
se despărţise de materie, iar materia era mulţumită că se despărţise de spirit.
În acest scurt interval de timp avusese loc un divorţ metafizic. Sfârşitul.

poezie de Olga Tokarczuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!