posesiv

Google Translate în relaţie: 1. "Nu eşti romantic" - Nu îmi acorzi suficientă atenţie. Vreauuu ateeenţiee!!! Auzi? 2. Sunt gelos/geloasă - Nu am încredere în mine, mi-e frică să rămân singur/ă. 3. Sunt posesiv/ă - Vreau control. 4. Te-ai schimbat - Nu mă pot adapta, mi-e frică de schimbare, mă simt inferior. 5. Avem copil - Nu voi fi în stare sa îmi asum responsabilitatea pentru mine. 6. Ataşament - Daca mă abandonezi şi tu, mor. 7. Acuze - Am făcut alegeri stupide şi te fac pe tine responsabil pentru nefericirea mea. Morala? Unde-i frică, nu-i iubire, măi-măi, of-of!

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţiile - de toate tipurile - sunt ca nisipul în palmă. Ţinut uşor, cu mâna deschisă, nisipul rămâne la locul lui. Cum strângi mâna tare ca să-l păstrezi, nisipul îţi fuge printre degete. Poate ţi-a mai rămas ceva, dar cea mai mare parte s-a vărsat. Aşa sunt şi relaţiile. Ţinute uşor, cu respect şi libertate pentru cealaltă persoană, este foarte probabil să rămână intacte. Dar dacă sunt ţinute prea strâns, prea posesiv, se pot pierde cu uşurinţă.

citat din Kaleel Jamison
Adăugat de Madalina State
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburam legaţi

zburam legaţi dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în nişte secole de beznă

lăsam în urmă lumi şi astre
nescrise-n nici un catalog
şi timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viaţă nouă
şi toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut

planete noi şi constelaţii
se-nfiripau din câte-un nimb
şi-acelaş posesiv olimp
năştea la rându-i, filiaţii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sfântul Valentin

Nu un trandafir roşu sau o inimă catifelată –

Îţi dăruiesc o ceapă.
O lună învelită-n hârtie maronie.
Ea promite lumină,
ca o iubire care, cu delicateţe, se dezbracă.

Aici şi acum.
Te va orbi şi te va face să plângi cu lacrimi
ca o iubită.
Va deplasa reflecţia ta
într-o fotografie clătinată a durerii.

Încerc să fiu onestă.

Nu o carte poştală drăguţă sau o peţitoare.

Îţi dăruiesc o ceapă.
Sărutul ei înverşunat va rămâne pe buzele tale,
aidoma nouă,

[...] Citeşte tot

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când magia începutului unei relaţii este pe sfârşite, fiecare dintre parteneri caută să îşi protejeze zona de confort, teritoriul. Cu cât instinctul de supravieţuire al partenerului sau al tău este mai mare, cu atât apare şi tendinţa de a-l domina pe celălalt. Ai nevoie şi de timpul lui şi de gândurile lui şi de banii lui şi de partea lui de pernă etc. Devii posesiv şi ataşat. Ai nevoie ca partenerul să respire şi să îţi dea ţie şi ultima picătură de sânge. Dar nu uita că şi partenerul vrea exact la fel. Apare un "război" ascuns între voi care va continua până ce AMBII parteneri vor fi destul de maturi să se accepte şi respecte reciproc.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, în ce se măsoară?

Dacă viaţa-i o poveste, în ce oare se măsoară?
În lacrimi ce cad din gene, de culoare alb-albastru?
În ale sperantei trepte, ce urcă apoi coboară?
Paşii omului calcând sub al cerului pilastru?

Cum oare se cântăreşte? În prunci când femeia naşte,
Punând sub pernă batista înnodată-n patru colţuri,
Semnul crucii, rugăciunea, alungând moartea ce-o paşte
La uşă cu busuiocul... lumânări arzând în ceţuri?

În ce oare se măsoară? Timpul de ce este scurt,
Posesiv şi invizibil parcă-ar fi un vis himeric?
Pregătind eternitatea cu al sufletului scut,
Cântul dulce-al primei Eve fiind al vieţii generic?

Dacă viaţa-i o poveste, de vină mi-e ursitoarea,
Că privesc prea mult spre stele, repetându-mi întrebarea:

Când devin una din ele? Viaţa, în ce se măsoară...?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în inimă...

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
naşterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noştri,
te-ating în mijlocul cântecului răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtăşit.
Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii,
cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare,
un călător, spre zările albastre, a cărui aripă creşte din mine.
Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu,
nemăsurată revelaţie, descoperire divină,
miracol frenetic şi posesiv,
acum te-nţeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.

Într-un strat al timpului,
din cel mai uitat colţ al vieţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în inimă...

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
naşterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noştri,
te-ating în mijlocul cântecului
răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtăşit.
Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii,
cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare,
un călător spre zările albastre
a cărui aripă creşte din mine.
Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu,
nemăsurată revelaţie, descoperire divină,
miracol frenetic şi posesiv,
acum te-nţeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!