paternitate

Test de paternitate

Ochii mei au sărutat
Sâni de frunze crude, verzi,
Dintr-un pom ce-i azi uscat,
Şi prin care poţi să vezi
Soarele, sân despuiat,
Alăptând guri de amiezi
Al căror tată, ciudat,
Aş fi fost, dar n-am dovezi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. House: Treizeci la sută din taţi nu îşi dau seamă că de fapt cresc copilul altcuiva.
Dr. Foreman: Din câte am citit eu cazurile de paternitate falsă reprezintă mai degrabă cam zece la sută.
Dr. House: Asta e ce le-ar plăcea mamelor noastre să credem.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezi că putem spune acum

cu inime deplin împănate: acesta
este rodul pântecului nostru?
şi eu
am lustruit la o proeminenţă măreaţă-n ultimele nouă
luni, de plăcere, petrecute într-o paternitate
şi ce
va tot am învăţat despre sarcina fulgilor
în creşterea stratului infantil de zăpadă -
la ce
atât de murdară? - din scutece:
nu întreba cine-i mama
şi ea
are aceleaşi îndoieli strivitoare
are aceleaşi clipiri - repetate!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pedant

Pe cerul ancestral
La răsărit de eden
În punctul de extensie
Se întrezărea muza

Prin cortina străvezie
Revărsând cu emfază
Testul de paternitate
Freamăt ancestral

Tocmai predispus la rai
Ca vector emergent
Suspect de misterios
Poemul în devenire

Pedant şi paradisiac
Între logic şi endemic
Înger zvelt cu aură
Strălucire ce fascinează

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (22 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postmodernismul este o monadologie fără armonie, o atomistică fără compunere. El vrea pluralitate fără unitate, o filiaţie fără paternitate, o genealogie fără descendenţi, o cvadratură circulară. Postmodernismul trădează criza multiplului orfan dezagregat după eclipsa Unului. Fiul risipitor rămas fără de Tatăl primitor. Privaţia paternităţii însă este dispersie fără conversie. Decesul Axului lumii implica dezaxarea lumii. O astfel de intuiţie fără concept a lumii este însă plurală, nelegată, neluminată şi scufundată în nebinecuvântata ignoranţă a sensibilităţii decapitate de unitatea originar-sintetică a apercepţiei.

Vlad Mureşan în Fundamentalism şi ecumenism,publicat in revista Idei in Dialog, nr. 12 /51
Adăugat de Monica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua râsului

Bătrânel ca el mai rar,
Vilă şi maşină mică,
Plin de bani la buzunar
Şi nevastă tinerică,
Întrebat dacă mai poate,
De-i mai rulează mosorul,
Se dădea cocoş la toate:
"Încă-s bun, merge motorul!"
N-a trecut decât o vară,
Termenul era trecut,
Se trezi întâia oară
Că nevasta i-a născut.
Anul a trecut în grabă
Pe-ndelete şi subtil,
Moşul şi-a văzut de treabă:
S-a mai născut un copil.
S-a dus la maternitate
Chemat să dea un răspuns
Legat de paternitate
De-ar avea ceva de spus.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prenăscut

Am fost ouat în mai devreme
Şi ce târziu realizez
Din obiceiul fără miez;
De-i adevărul puf, sau pene?!

Sărbătorim toţi aberant
Venirea-n lume, delivrarea
Şi nu-nceputul, procrearea...
Cum n-am fi noi cel important!?

Cât fals, e atâta nedreptate
Când m-am schimbat; întâi celulă
Şi strugure, o libelulă
În cocon, un cerc c-un şir de spate...

Am fost o beluga, doar creier,
Cu membre ca de salamandre,
Un pic căţel, un şir de meandre
Până să-mi strig că sunt!... Cum greier!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rod

Stau aninat ca fructul, sus pe ramuri,
Mai copt pe zi ce trece, aştept să cad
Bun de consum, pe o potecă, în plin vad...
Îmbujorat de atâta pârg să-nroşesc flamuri.

Mă însămânţez tot neam de acelaşi trunchi
Şi-aş vrea din miile seminţe fără număr,
Ce putrezesc, să dau lăstarul rar şi tânăr...
Şi tot aşa, să fiu al neamului mănunchi.

Chiar floare dac-am fost, purtat de albine,
Nicicând n-am fost un dezrădăcinat
De-al său pământ, ce semeni mi-au mai luat...
Că-s seva lui, mai mult la rău, decât la bine.

Şi pasăre de m-ar mânca să mă digere
Împrăştiind sămânţă-n locuri depărtate,
Rămân tot eu, ce nasc paternitate...
Ce-aş vrea s-o ştiu născândă, nu că piere.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbătesc

E hărăzit într-un etern cuceritor
Capabil de-adieri încântătoare;
De-a ţine-n braţe firicel de floare
Sau de-a zdrobi duşman, biruitor.

E suflet oare sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaş.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Şi-l face trubadur dintr-un arcaş...

E-apărător de teritorii, chiar şi cade
Răpus de-amor pentr-o iubită castă
Ce-o ia să-şi facă darul de nevastă
Sau moare-n pas de marş printre parade.

Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici şanţurile adânci de pe obraji...
Îşi strânge maxilar ce şi-l ascute-n gaj
De îndârjire sau săruturi multe, multe.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!