orbitor

Poetul şi lumea lui

Laurii visului fruntea-mi încing, lauri de plumb tâmplă mi-o farmă
însemnările sună, stelele ning, auzul mi-e stins de o stranie larmă.
Aproape-s de voi, departe, aproape, diamante ceresc, aer plin de vaiuri,
de voi sunt aproape, turme stelare,
buchete, cascade, alaiuri!
Tutelară noapte, orbitor pretutindeni, desfrunzirea pădurii ascult-o,
argentina pădurilor, ruga ascult-o!
Şi apei ce-şi sună în toate serile talanţii, florinii, averile,
Isadorei,
Terpsihorei,
Apei, auzi-i, auzi-i căderile!

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise uitate

Visează-mă ca şi cum aş fi un nor,
Un material eteric, transparent,
Ca şi cum aş fi fost un izvor de apă curată,
Care-şi depăşeşte cursul conştient.

Gândeşte-te la mine ca la o rebelă,
Ca fulgerul orbitor al ploii
Care din senin umezeşte respiraţia vântului.
Mângâie-mă ca pe o petală de flori,
Catifelată şi umedă de rouă, parfumată,
Într-o zi strălucitoare care aprinde o lume neînăscută.

Ajută-mă să-mi văd visele uitate,
Vise cu vele îngheţate într-o mare lividă
Care a fugit de iarnă.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă tu eşti o planetă străină

Se întunecase şi viaţa noastră devenise
un transatlantic alb, albastru, pâlpâitor.
Deasupra, oraşul plutea fragil ca un aisberg orbitor
te purta pe scuturi strălucitoare – te ridica
înfăşurată în drapele de frig luminos.

Şi dacă părul tău e o fiinţă venită de pe altă planetă?

Fiecare secundă
arunca un câmp verde printr-o fereastră de tren.
Respira lângă tine. Te pândea cu nările ca doi ogari
întărâtaţi de iepurii mirosului tău.

Şi dacă glasul tău e o fiinţă coborâtă din altă planetă?

Ar mai fi ceva timp.
S-ar putea profita de pe urma singurătăţii tale.
De pe urma spaimei că nu m-aş putea face înţeles.
Că pe lângă viaţa mea ar putea trece pachebotul cel mai înalt
din lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian T. Coşovei din Cruciada întreruptă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe jar

zeii la putere fac jocuri în culise
când pe scena vieţii România geme
e plină de biruri scrise şi nescrise
sărmana se supune legilor extreme.

zeii îşi pun măşti, draconic zâmbesc
în lux orbitor dar leneşi din fire
fac doar norme prin care se împământenesc
cu armuri de aur şi scuturi cu safire.

milioane de regrete, am ales greşit
edili ce nu ridică ţara din noroi
suflete de seamă au ajuns la cerşit
fărâme de viaţă de pe la ciocoi.

îl chem pe Dumnezeu cu suflet spăşit
să ridice-n bunăstare neamul de nevoi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un soare a apus

Am tot sperat

că vara asta nu se va sfârşi niciodată,

că ne vom trezi în puful orbitor

sub geamul cu vedere spre rachete şi constelaţii

şi lumea va fi blândă şi ne va tolera

toanele şi vulnerabilităţile.

Dar totul a trecut,

a trecut totul şi s-au îngălbenit deja amintirile virtuale,

ni s-au alterat

speranţele de viitor,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneoriuneoriuneoriuneori

... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid

uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata

dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor

uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...

poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

venim fiecare cu câte un zid,
nici măcar nu contează cele patru dimensiuni,
timpul, motivul, adevărul sau spaţiul,
ele se întâlnesc într-un unghi
deschis de grade
ca nişte caiete de libertate
pe care tragem cu degetul roşu
mai întâi linii, apoi cercuri,
ca şi când suntem un cod binar
şi trebuie să umplem
cu trupurile noastre începătoare
acest colţ de cuante.

din oricare noi se aude
"ce s-a întâmplat cu azi?",
ne intersectăm sub-lumile personale
de teamă că ştim.

dar ştim.
orbitor,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitale vs catedrale (pamflet)

Construim noi catedrale
Şi biserici; multe-s goale,
Căci mulţi popi sunt ipocriţi,
Îmbuibaţi, de har lipsiţi;

Imorali, greşesc cu trupul,
Şi-s mai lacomi decât lupul,
Fură din cutia milei
Şi ochi dulci îi fac dalilei.

Luxul este orbitor
Şi-n biserici, şi-n sobor,
Contrastând la ăşti trufaşi
Cu cei mulţi şi nevoiaşi.

Azi spitalele-s puţine
Şi de muribunzi sunt pline;
Nu mergi ca să-ţi învingi soartea,
Ci să te găsească moartea.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (29 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

Aş vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălţa spre astrul orbitor
în clipe de visare şi plăcere.

Aş vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranţă îşi depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune

şi tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ştergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.

Aş vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte sau zi?

Noaptea picură cu lacrimi
Şi cu întunericul orbitor
Ce se aşterne peste cer.
Aruncă stelele, gramul de Lumină
Ce se revarsă în suflete triste
Şi le aduna în pîntec alb
Ce atîrnă de un colţ de Lună.
Este noapte, este frig şi trist...
Gîndul aduce zorii dimineţii în vis,
Cobora o rază din Soare
Mă cuprinde şi mîngîie,
Mă aruncă-n braţele eternităţii
Unde stau pe un pat din flori
Agaţată de mîna unui înger.
Zburăm, dansăm, lăcrimăm
Şi mă învîrtesc în patul
Înfăşurat într-un cearşaf alb
Ce emană mirosuri divine.
Sunt pline de Lumină şi bine apretate.
Alunec în gîndurile mele

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!