masini

Sinopsis

Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulaţii,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin faţa noastră
trec maşini şi tancuri, şi avioane, şi morţi;
caii bat din copite,
cabraţi se întorc cu spatele spre nicăieri.
Şi noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu luăm nimic în mormânt

Ce vei lua cu tine după ce mori?
Case, maşini, sacii de bani, comori?
Omule, nu vei lua "dincolo" absolut nimic
Şi atunci vei realiza cât eşti de mic.
În faţa morţii absolut toţi suntem egali
Chiar dacă aici te credeai bogat şi cu sute de rivali!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele

stau tolonite la soare
sunt adevărate vedete
sezonul lor a înce
put pieţele a dezinfectanţi
care de care mai eficienţi
cărnoase aproape grase
nu au
colesterolul mare - cumpărate
după amanetarea unei maşini -
mai scumpe decât gramul de aur
doamnele şi-au făcut coliere şi cer
cei din ele pentru ele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mecanică fină

înainte să intre
la filologie a dat la... mecanică
la maşini utilaje
profesorii
vorbeau cu o vraje
aproape poetică (?!) despre puterile strungului
despre subtilităţile frezei
despre buclele
şpanului răsfirat pe mormântul
omului veşnic
nou ridat de emoţii confuze
înainte să intre
mecanic şi trist
la o... facultate,-n sistem –
să admită
în sine tot golul
de aere
extrafine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sloganurile noastre moderne

Cad umbrele de-a lungul ţărmului
Lumina reflectoarelor scânteiază peste ape
Tăcerea unei măreţe flote
Prevesteşte un tumult care-i aproape.

Mesele pentru cină pe-înserate
Sunt întinse-n preajma unor maşini mari
Şi, iată, cu mândrie umblă întrebarea
Printre puşcaşii marini şi marinari

Respiră-un om care se teme printre camarazii mei
Să moară pentru Anglia, Casă & Wei-hai-wei?

poezie clasică de Winston Churchill (1900), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intuneric

E lungă noaptea, dar eu nu ştiu
Inspectez acum fantasmele agăţate în copaci
Pocnete surde şi reci au vibrat în mine aorta
Un lung fior... E doar poezie
E seara care aduce liniştea necesară
Pentru mine şi Ea,..., e liniştea care trebuie
Nu se poate, de ce apar maşini?
Nu există maşini, nu există blocuri
Nu există pietre, nu există nici bani
Există doar pomii şi păsările nopţii
Există doar spiritul verde al apei
Cu liane mieroase încolăcite de după gât
Eu ştiu, în această călătorie imaginară
Câte vietăţi sunt acolo unde nu-mi imaginez
Fiecare copac e un uriaş paşnic
Fiecare vuiet e un strigăt ancestral
Am găsit cheia, dar nu am voie să o ştiu
Esenţa e în spatele tuturor lucrurilor
Cel mai albastru tril de privighetoare
Cei mai strălucitori ochi de bufniţă veselă

[...] Citeşte tot

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi port

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcatul maşinii

oricât de luxoasă dăunează aerului
care intră iese pe geamul larg deschis
din motiv de aerisire de dimineaţă
tragi un gât de gaz de ţeavă de eşapament
original te ameţeşte din loc în loc
din cauza trotuarelor care adăpostesc
maşini din ce în ce mai moderne
trase direct în fereastra ta şi mâine
te întrebi dacă nu va reuşi cineva
să urce bolidul pe pervazul tău alb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ascuţi a aspira a te aventura

dacă mă iei de la aero
port voi fi al tău pe vecie
voi linge lumina lisă din faţă

dacă mă uiţi voi lua
alte tremurări alte trenuri fantastice
voi urca în maşini (?!)

dacă pui farul din atlantida
pe mine mă pierzi pe moment
mă recâştigi în sezonul

în care artiştii fac tone
de muşchi la creioanele
ascuţite-ntre sâni carismatici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei

s-o sfârşeşti singur
în cavoul unei camere
fără ţigări
sau vin –
numai cu un bec
şi cu o soba de fier,
cu părul sur –
şi bucuros că ai
camera.

... dimineaţa
ei sunt deja acolo
făcând bani:
judecători, tâmplari,
instalatori, doctori,
copii care vând ziare, poliţişti,
frizeri, spălători de maşini,
dentişti, florari,
chelneri, bucătari,
şoferi de taxi...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!