intr-un sat o vaca grasa

Mândrie de bărbat

O vacă,
mergând la apă,
în lac a alunecat.

Boul,
vrând s-arate că-i bărbat,
în apă s-a aruncat.
Vaca pe mal a urcat,
iar el nu s-a mai salvat.

fabulă de Dumitru Delcă (4 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Similaritate ( grook )

Legea comutativităţii:
Niciun cal nu seamănă c-o vacă
Şi nicio vacă nu seamănă c-un cal.
Dar asta-i deja o similaritate
fără poate, doar sau dacă.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea

vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea...
...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borcănaş

fără capac lă
sat
în sat (?!) părăsit
pui libarca ovală
maronie mult prea
termofilă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Changes

Azi noapte vaca mi-a făcut trei ouă
Albe de nici nu crezi c-ar fi de vacă
Are-acum trei ugere a patru ţâţe
Şi se apără de muşte cu o coadă nouă

Mi-a spus cum s-o prezint în Europa
A se-ntâlni c-o firmă americană
Spre-a-i mulţumi că-i astăzi recordmenă
Şi reprezintă rasa Roşia-Montană

poezie satirică de Stelian Platon (22 octombrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danilo! Te rog să mănânci o omletă din ouă de vacă. Cred că te-ai săturat de ouăle ochi ale unor [...] | Citeşte tot comentariul

Fabulă

Cic-a fost, odată, iacă
Undeva, pe-aici, o vacă
Costelivă şi tarată,
Cu un corn, da-ncornorată,
Ce-a văzut pe sus, pe-o cracă
Stând o cioară crăcănată,
Ce rostea o fredonată
De silabă
Tâmpă, slabă:
- "Cra"
Şi "cra"
Şi iar "cra-cra..."
Iar văcuţa se mira:
- "O silabă-o să mugesc
Dacă mi se prelungesc
Nu un corn, nici o copită,
Ştiu, chiar dacă-s numai vită!
Prelungi-mi-s-ar urcuşul
Unde-şi are ea culcuşul,
Chiar şi duşul,

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i satul românesc

La sat e maica veşnicia,
la sat e crezul din bătrâni,
la sat e cerul şi câmpia,
la sat te simţi că eşti român.
Aici în sat moaşa Ilinca
buricul vostru a tăiat...
şi tot în sat a fost bunica
ce va crescut, va legănat.
La şcoala veche din cătun
au învăţat bunici, părinţi,
purtau în suflet omul bun
şi dascălii ca nişte sfinţi.
Mihai, Vasile, baci Ilie...
voi aţi fost dascălii din sat,
prin voi atâtea generaţii
au învăţat şi au luptat.
Nobil cuvânt, ŢĂRAN ROMÂN,
pentru pământ ai tot luptat,
pentru credinţă şi dreptate
ai fost erou, ai fost bărbat.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunea un mare învăţat,, Veşniçia s-a născut la sat" atât de frumoasă este această poezie care ne transmite toată nostalgia [...] | Citeşte tot comentariul

Ne părăsesc părinţii...

Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopţii coboară şi se-înfige-n sat,
Nălucile-şi împrăştie fiorii reci
Şi umbre stranii joc într-un decor ciudat.

Aruncă bufniţe priviri pătrunzătoare,
Ţipă în cor prin poduri vechi şi ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.

Prea des se-aude glasul bufniţei în sat,
Prea multe stele se desprind şi apoi pier,
Săraci, îmbătrâniţi, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinţii dragi, se duc la cer.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază rurală

E cald
Şi lacul pare o hartă de noroi...
E harta unei ţări după război,
În care - dezgustat de-atâta murdărie -
S-a sinucis şi ultimul broscoi,
Un biet şcolar cu nota 3 la geografie...

Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un viţel
Şi-un taur
Recită Testamentul nou
Şi poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
Ţara noastră are!..."

Iar pe şoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învăţătorul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!