generatii

Brav popor

Generaţii ce din urmă vă ridicaţi
Niciodată Istoria poporului să nu o uitaţi!
Să nu-i uitaţi pe soldaţii cei bravi
Care au luptat să nu fim pe acest pământ sclavi.
Ei au apărat cu arme, iubire şi tărie
Scumpa şi frumoasa noastră Românie!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 iulie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţii

Prunc în scutece eram
şi visam libertate
copil terestru eram
şi visam evident
la cele astrale
băiat pedestru eram
şi aspiram la zboruri
scriam poeme omeneşti
şi gândeam la cele angelice
aşa sccesiuni empatice
urmate de încercări
printre fante de lumină.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-acum liliacul s-a scuturat

De-acum liliacul s-a scuturat.
Petalele trandafirilor vor repeta
şabloanele ultimelor generaţii, iar tu mergi
pe-aceelaşi drum. Marşul Primăverii
s-a terminat. Vara, de asemenea,
va suna curând retragerea.

poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, zidul dintre generaţii

Cerul a îngenuncheat în fântâna
de la casa bunicilor
liniştea se încolăceşte peste
chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
de jur împrejur
nicio dorinţă
doar iedera
urcată
peste streşini
sărută cerul

confuz îmi privesc bătrâneţea
ca pe o amintire
şi plâng...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o stea

Te ştiu o fată frumoasă
cu suflet curat şi bun,
Cu tot zâmbetul acasă.
Nu îl risipeşti pe drum.

Eşti zeiţă Afrodită
creată de Dumnezeu,
Cu iubire-împodobită,
să alini sufletul meu.

Eşti o stea în constelaţii
care luminează cerul.
Se vor stinge generaţii
până-ţi vor afla misterul.

poezie de Dumitru Delcă (3 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

(R)evoluţia simţurilor

La câte generaţii de femei
Au sărutat în viaţă ochii mei,
Am azi, organ de funcţie născut,
O gură-n loc de ochi, pentru sărut.

Iar dacă mă-ntrebaţi de vechea gură,
La schimb, urmând aceeaşi procedură,
A renunţat la-ntregul ei trecut
Şi s-a schimbat în ochi pentru văzut.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (21 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cel ce crede

Timpul este cel ce-aşterne
calea către existenţă,
Omul este cel ce crede
în Isus şi-n Providenţă.
El îmblânzeşte natura,
cucereşte alte spaţii,
Cu iubire stinge ura
pentru multe generaţii.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Nu-s supărată pe ei: Doamne, nu le port pică
Celor doi fii ai mei pe care i-am văzut plecând
Pentru a-şi dovedi puterea şi-a muri, ei şi încă vreo câţiva,
Într-un protest însângerat în numele unui lucru glorios;
Trebuie, între cei de acelaşi neam, să se vorbească despre ei,
Generaţii după generaţii trebuie să-i pomenească
Şi să-i binecuvânteze;

Eu le voi rosti în nopţile lungi
Numele-n adâncul inimii mele;
Diminutivele cu care-i chemam, familiare odinioară
În jurul vetrei noastre – acum rece.
Suferim de fiecare dată când revin pentru a ne părăsi iarăşi.
Deşi nu-s supărată pe ei, sunt obosită, obosită
De-un dor fără de leac, neostoit – şi, totuşi, am o bucurie:
Copiii mei au avut credinţă, copiii mei au luptat.

[...] Citeşte tot

poezie de Patrick Pearse, 1879-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi telurice

În haine negre cu trene
Ies nopţile din avene
Înnegrite la sprâncene
Asortate cu orgoliu
Învelite în linţoliu
Echipate ca de doliu
Urcă nopţile pe brânci
Din genunile adânci
Căţărându-se pe stânci
Vin nopţile din abisuri
Depăşind grave suişuri
Evocând doruri şi visuri.
Vin de multe generaţii
Cu sau fără invitaţii
Incitând la meditaţii.

poezie de David Boia (24 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dosarele X

Ura generează clar
ostilitate şi violenţă
după meteahnă străveche
transmisă consecvent
de multe generaţii
se amplifică pe traseu
mai rău decât coronavirus
exegeţi dau iama în cronici
căutând indicii
fără nici o perdea
prizonieri unor interpretări impuse
etalează interpelări
inspirate din date existenţiale
sentimente ce ricoşează din tâlcuiri
cu doză de subiectivism
în speţă după culoare politică.
normă obligatorie
impusă de propriul partid.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!