epitafuri triste

Atâta nostalgie peste frunze
De parcă plouă doar cu nostalgii
Şi nopţile sunt triste, fără muze,
Şi zilele sunt triste, fără bucurii.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Trifu care a lansat ideea acestui volum de epitafuri

Când tomu-acesta curios
Va fi odată judecat,
El, cel mai mare păcătos,
Va trece drept nevinovat!

epitaf epigramatic de Victor Macarevici din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitafuri

Fu I

Fu I a iubit colina şi norii de pe cer.
Vai, a murit de alcoolism.

Li Bo

Şi Li Bo a murit beat.
El a încercat să îmbrăţişeze luna
Din apele fluviului Huanho.

poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Vreau să mă destind vioi,
Încercuirea oarbă nu mă lasă
Aleargă dorul către casă
Mi-apare o imagine frumoasă
Dar multe triste mai apoi.

Sunt triste oare într-adevăr ?
Nu pot să le evoc precis
În sufletul meu plin de vise
Cu gândul la poiana cu narcise
Sau poate la albul nufăr.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Supuşii mei nu iau niciodată durerea în serios. Pentru ei, existenţa este o interminabilă glumă. Cântă, indiferent dacă viaţa vine sau pleacă. Cimitirele lor sunt vesele. Pe cruci, în loc de epitafuri scriu epigrame. Popor de umorişti.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile triste

pun ochii înceţi în batiste
nici nu plâng
nici nu plâng
vieţile triste (?!) vieţile
niciodată trăite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piano

Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.

Si visul apune
În negrul destin...

Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...

Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri..

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri

Amurguri
Vopseli
Triste culori,
Dureri pe negândite...
Amurguri...
Spoieli
Boieli
De-atâtea ori,
Induceţi gând
Contemporan,
Uneori...
Amurguri...
Vopseli
Triste culori,
Spoieli
Boieli,
Speranţe părăsite...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vioarele tăcură

Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răsleţită pe strunele-nvechite,
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse,
Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,
Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră sclipitoare
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere vioarele părură
În noaptea-ntunecată de grea singurătate
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferdinand: Să lăsăm renumele, pe care toţi, cu stăruinţă, îl vânăm în viaţă, să fie-ntipărit pe licenţioase epitafuri, să ne cinstească-n necinstirea morţii şi, în ciuda Timpului devorator a toate, cu ardoare de ne petrecem viaţa, aşa putea-vom plăti onoarea care ştirbeşte lama ascuţită a coasei morţii şi ne ajută să dăinuim vecinic.

replica de început din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!