drujbă

Ştiinţa de carte

când iahve a zămislit pe iisus
cu fecioara maria, el
dumnezeu mai avea un copil
cu nume identic. mama lui era iosif şi
îl alăpta cu ulei de motor
muls din drujbă
(?!) -
când fraţii, cei doi, s-au crescut
unul s-a înălţat cât copacul
celălalt a rămas ca o creangă schiloadă
la sol. coordonând căderea fratelui vitreg
în păcate mai mult derizorii
totuşi, fără ştiinţa
de carte-a lui iahve

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cei ce

Pe cei ce muşcă din plămânul verde
I-aş pune să caute cu o drujbă
Prin deşert umbră

Pe cei ce fură pâine de la gura copiilor
I-aş duce intr-un vârf de stâncă
Să plângă infometaţi la vulturi

Pe cei ce invrăjbesc poporul
I-aş mânji cu sângele jertfit străbun
Să stea in faţa unei haite de lei

Pe cei ce vând ţara pe un argint iudeu
I-aş vinde samsarilor de trupuri
In carusel inlănţuiţi să scoată apă din adâncuri

Pe cei ce-şi neagă istoria
I-aş pune intr-un tren fără geamuri
Să-şi petreacă concediul prin Coreea de Nord

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drujba se aude-n sat

O drujbă se aude
Ca sunetul unei goarne plângând.
Plângând durerea din sufletele muribunzilor,
Înfrăţiţi cu pământul.
E jalnic!
Nici lacrima cerului nu mai pică
Din ochiul de sticlă.
S-a înţepenit între viaţă şi moarte.
Zadarnic cu îndârjire o chem.
Ce blestem!
Asist cu gândul bolnav,
La înmormântarea trecutului.
Aş vrea să nu mai cadă nici un copac –
Racle plângându-şi propria moarte!
Aş vrea să nu mai moară nici un om
(Semenii mei dragi!)!
Iarna trebuie să fie albă
Şi zurgălăii cuvintelor să sune vesel în suflete.
În primăvară să înmugurim
Pâlpâire de zâmbete...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

S-a întunecat afară, pică ploaia în cotlon.
Şura cade într-o rână şi toate-s la unison.
Drâmba e pe raftul vechi, baniţa curge niţel,
Înşirând pe o cărare bob de grâu în firicel.
Stă hambarul gol-goluţ, cocoţat pe doi butuci,
De sub el, un şoricel fuge iute spre uluci...

Un topor e ruginit, ferestrăul dinţi nu are,
Locul lor e luat de-o drujbă, pusă şi ea la păstrare.
Roaba este demontată, roata doarme pe lemnar,
Numai apa din fântână toarce fus în calendar!
Lângă seceră, în cui, văd potcoave de la cai
Şi în tindă toamna-nşiră frunzele în evantai.

Lampa-i stinsă, deocheată, de-o vecină ce-a murit.
Cucuvelele, pe hornuri, ţipă ceasul de sfârşit...
Pâlcuri vii de lilieci stau lipiţi de ziduri ude,
Tâlvul plânge pe butoi dar bunicul nu aude.
O icoană şi-un ştergar mă privesc, zâmbind, timid,
Şi mă-ntreabă cum mă cheamă şi de unde am venit...

poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cât de mult...

Pe câte zile-am făcut gaj
Cu cunoscuţi că-ţi sunt o slujbă
Cum lanţ la lama de o drujbă
Şi elicea la vapor, siaj?

Pe câte săptămâni să jur
Să-ţi fac o Lună de argint
Şi de-i eclipsă nu te mint
Că pot s-o trag de-o vrei pe-un şnur?

Pe câte luni să-ţi dau bărbatul
Ce-l am în mine un gamet;
De nouă nu-ţi ajung şi-i drept
C-amor nu-i scurtul sărutatul?

Pe câţi ani să-ţi promit credinţă
S-ajungă pân' la reînviere
Şi zâmbetul să ţi-l fac miere...
De dulce nu îţi ai cu putinţă?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldiers

e târziu şi soarele ca o drujbă taie
cerul în două. muniţii păstrate pentru mai târziu când vom avea nevoie de ele.
soldaţi pregătiţi pentru război / asta suntem. apoi soare/ vid.

cizme murdare înfipte în noroiul de pe străzile
ce ne duc ca benzile transportoare înspre cazarme.

// acolo se petrec dramele / când liniştea se omoară încet
ca un animal învelit în blana lui caldă străpuns de gloanţele lor cenuşii //

linişte artificială în dimineaţa de februarie / pentru că toate
sunt ascunse sub pământul murdar.

tac asemeni unui munte pe care niciun alpinist
nu poate să-l urce.
ceva urlă pe văile sale / nevoile noastre de stabilitate şi control.

// tac şi-mi descopăr fricile ca pe o rană. în capul meu se învârte o balerină.
cu căt învârt cheia cu atât mai repede se mişcă. //

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grafem transcris pentru jacques derrida în memoria zeului egiptean teuth

multă vreme am înotat în apele îngheţate ale semenilor
de naşterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem
cu un mai vechi prieten al meu
atât de al meu
NUMAI al meu
el însuşi ştiind că ESTE NUMAI AL MEU
vorbind printre nămeţii de la polul nord
fiul lui
tăietor de lemne
pe 23 decembrie a. c.
semnalul telefonic
polul nord-zăpodeni
destul de bun
pentru a ne convinge
să tăiem porcul de crăciun
nimeni nu mai avea cuţit ascuţit
ignatul trecuse
trebuind să agăţăm porcul de picioare
cu o şufă din sârmă de la câmpia turzii
desigur putea fi desigur

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!